Am vazut, aseara, pe un canal de stiri, realitatea cruda dintru-un spital pentru bolnavi TBC.
Dupa ca si asa, oamenii sunt ca vai de capul lor, bolnavi, slabi, necajiti, ambientul in care traiau era de nedescris.
Directorul se plangea ca n-are fonduri, dar cateva galeti de var nu costa o avere. Cateva kilograme de vopsea, la fel. Si acel loc ar fi putut fi denumit spital. Nici animalele n-ar putea trai in astfel de conditii. Si cand te gandesti ca sunt tot felul de organizatii care se ocupa de caini-nu ca n-ar merita si ei conditii decente-dar oamenii , apropiatii nostri, de ce nu sant tratati macar ca animalele, daca nu mai bine?
Pe vremea Raposatului, acest tip de bolnavi aveau un regim preferential. Acum, a disparut omenia?
Nu sunt de vina autoritatile, ci cei care sunt in fruntea institutiilor, care sunt intr-o permanenta aviditate de fonduri, pe care le arunca pe apa sambetei.
Indolenta e la ea acasa, la multi dintre semenii nostri, care au uitat sa mai ridice o hartie de pe jos, sa mai curete cu grebla si sapa in jurul blocurilor, care asteapta, asteapta de la o mana de guvernanti.
Ar fi cazul sa cerem mai putin si sa dam mai mult, din timpul nostru, din preocuparea noastra. Sa lasam comoditatea deoparte, fiindca nu ne cade nimic din Cer.
4 comentarii:
hei Disa munca voluntara este de tip comunist!
sa muncesc pe strada mea cand dau taxe la stat peste 10.000 ron pe an,si primaria este tixita de personal??
eu nu pot asa ceva!
@kis, nu te supara, dar cu astfel de gandire, am ajuns la sapa de lemn. Eu nu cred ca sunt atat de multi functionari incat sa alerge dupa un oras de oameni certati cu ordinea si curatenia.
VOLUNTARIATUL - greşit socotit de tip comunist!!! E chiar la mare cinste şi cătare în ţări capitaliste... Numai că ei sunt CORECT organizaţi...
ÎMPLICARE CIVICĂ: asta ne lipseşte!
Cât despre "am ajuns la sapă de lemn" ... gestionarea fondurilor alocate, ... şi tote strâmbătăţile pe care le mai auzim la tv, pe care le vedem cu ochii noştri, pentru care doar ... fraierii sunt traşi la răspundere, ceilalţi se orientează ... Spui de spitale?! Să vezi şcolile! (noroc că aici mai ... cotizează părinţii elevilor, grijulii cu mediul de muncă al copiilor lor) De ce oare există primării ce refuză să le administreze...? O ştim cu toţii, întrebările sunt doar retorice...
Să apucăm, de I-o fi voia, şi vremuri mai bune!
am fost si eu, nu o singura data, cu elevii la curatirea curtii scolii, a zonei verzi din fata scolii, ba chiar la adunat de porumb si cartofi de pe tarlalele ceapiste, si nimeni n-a murit de munca. Majoritatea elevilor, deveniti de mult timp adulti, sunt cetateni onorabili ai comunitatilor lor.
Trimiteți un comentariu