Traiti din plin duminica

Duminica este, inainte de toate, ziua Domnului, si de aceea crestinul trebuie sa renunte la munca duminicala, desi, uneori, acest lucru e dificil.
Ar trebui sa lucram 6 zile din saptamana, iar ziua de duminica s-o dedicam lui Dumnezeu, familiei, odihnei.
Cumparaturile, calcatul, munca in gradina sa le lasam pentru zilele lucatoare ale saptamaanii.
Din pacate, prea putini dintre noi daruim lui Dumnezeu o zi din viata noastra-vorbesc si in dreptul meu-si, apoi, ne miram ca se abat tot felul de nenorociri asupra noastra, si agoniseala de-o viata se duce pe apa sambetei.
Parintii mei au respectat cu sfintenie aceste randuieli si le respecta si acum.
Mama gatea mancare sambata, asa cum face si acum sora mea, iar duminica era dedicata mersului la Biserica, odihnei. Pot spune ca Dumnezeu ne-a binecuvantat familia.
Deci, sa dam Cezarului ce-i a lui, si lui Dumnezeu, asijderea.

Nevoia de Dumnezeu

roseinthedesert spune:

"Cand vorbesti cu Dumnezeu? Doar cand se intampla ceva grav, cand ai nevoie de interventia Lui, cand celelalte optiuni au cazut, cand El a ramas singura solutie? Cand comunici cu prietenii tai? Cand ai nevoie de ei, cand ai nevoie de incurajare, cand ai nevoie de sprijin, sau iti pasa si de nevoile lor, cand stii ca el sau ea se bucura sa te auda, sa te vada, exista prioritatea aceasta in relatia cu el sau ea, sa faci bine, indiferent daca tu ai sau nu nevoie de prezenta lor?"
Foarte adevarat!
Recunosc ca cel mai adesea imi amintesc de Tatal Ceresc cand am probleme, si nu e corect fata de El.
Dumnezeu ne cere sa ne rugam la timp si ne la timp, permanent. E atat de simplu s-avem gandirea atintita la Cel care ne-a iubit inainte de-a ne naste.
Si, totusi, El este injurat, fara motiv, pentru toate insuccesele noastre Il facem pe El raspunzator.

Gand

Zilele astea, urmarind la televizor preocuparea tuturor pentru cel care a indoliat atatea inimi, mi-am reamintit aceasta poezie.

MEMENTO MORI

Memento mori e prezentă,
Chiar când raţiunea-i absentă.
Memento mori când adormi,
Şi când dinastiile răstorni !

Orice lucru pe Pământ
E doar goană după vânt.
Totul e nimicnicie,
Precum Eclesiastul scrie.

Averi ca Solomon de-ai avea,
Memento mori, totdeauna!

Predica

Evanghelia-predica audio-Moise Lucaci-2

Invatand

"Invatand sa uiti, vei suferi mai putin. Invatand sa uiti, vei inainta mai repede spre Dumnezeu, fiindca nu vei mai fi impovarat de lucruri trecute. ( R. Wurmbrand )
"Omul se uita la ceea ce-i izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima!"
De la copilarieregasita

Vis

M-a impresionat in mod deosebit aceasta marturisire a unui fan al "regelui pop".

"Tu a fais rêver le monde, toi un petit efant noir, tu as su te faire aimer, adoré, tu es partit trop tôt, seul alors que tu avais le monde à tes pieds, tu resteras cet étoile qui illuminera nos pençées avec tes chansons.
Repose enfin en paix. A présent tu vas chanter avec les anges. Merci à toi pour ce beau rêve.
"Tu ai facut lumea sa viseze. Tu, un copilas negru, ai stiut sa te faci iubit, adorat. Ai plecat prea repede, atunci cand aveai lumea la picioarele tale.
Tu vei ramane steaua care ne va lumina cu cantecele sale.
Odihneste-te in pace! Tu vei canta de acum inainte ingerilor. Iti multumesc pentru acest minunat vis".
Sursa:Le Figaro

Evanghelia

Un predicator pe care l-as asculta la nesfarsit! Carismatic, documentat, inteligent.

Debut

Prima data am publicat poezii religioase în revista, Ardealul literar şi artistic, revistă ce are colaboratori din mai multe ţări. Aşa a avut loc debutul meu literar!
Apoi, mi-a aparut un volum de poezii religioase.
O surpriză, ce n-o pot descrie în cuvinte, mi-a făcut-o domnul profesor Susan Dumitru, om de o sensibilitate inegalabilă, căldură sufletească, onestitate, după părerea mea, omul ideal, consătean cu mine. Mi-a scris o cronică la acest volum, care a făcut să-mi dea lacrimile şi mie şi celor care au citit-o…
Dumneeu sa-l odihneasca, c-a trecut la cele vesnice!

N-am sa uit momentul cand, la Paştele Mici, am prezentat cartea în Biserica Creştini după Evanghelie, din Banpotoc, satul meu natal, întreaga asistenţă, plângând.
Poate, şi datorită faptului că am spus că această carte am dedicat-o părinţilor mei, tatălui meu care a treut la Părintele Ceresc, şi mamei mele, modele de creştini adevăraţi.