Viata-o lupta continua

Am ştiut că Dumnezeu mă va ajuta!
Cuvintele Bibliei sunt mai mult decât adevărate! El nu-l lasă, nicicând, pe cel pe care îl iubeşte. Eu mă simt iubită şi ocrotită de El. Slavă Lui, în veci de veci! Amin!

Am trecut şi prin bune şi prin rele, dar… c’est la vie. Nimeni nu poate să spună că are doar suişuri în viaţă, şi nu are şi coborâşuri. Altfel, viaţa ar fi anostă. Cel ce a creat-o a dorit să ne fie bine, să nu cunoaştem şi abisuri, doar Everest-uri, dar Satana nu doarme şi ne fură liniştea prin orice mijloace, mai ales, dacă îi dăm şi noi ajutor, şi îi dăm, de cele mai multe ori.



Simina-Viata mea

Omul cel sărman este tot timpul la cheremul celor două forţe, care acţionează în Univers; forţa Binelui, şi cea a Răului. Viaţa este o luptă continuă, şi, ca în orice război, cei mai tari înving. Nu întotdeauna, însă, învinge forţa pumnului, ci, de cele mai multe ori, câştigă forţa minţii, a răbdării, a optimismului.

Dacă nu aş fi avut mai multe înştiinţări, în legătură cu izbânda mea, aş fi capitulat de la primele încercări. Dar, fiindcă mi-am scris aceste prorocii, care mi-au fost făcute, şi le citeam periodic, mi-am spus că nu pot face altceva decât să aştept. Şi am aşteptat! Uneori, luni de zile, alteori, ani, dar, în final, nu a fost nici o iotă, care să nu se ducă la îndeplinire.

Cuvântul lui Dumnezeu este Da şi Amin!

Glorie Tatălui Ceresc, în veci de veci!

Simina-Viata mea II



Citatele favorite de pe blogul:http://ama2675.blogspot.com/

"Exista o viata invizibila, subterana ca un zacamant, pe sub viata aceasta
considerata unica si invulnerabila, ori poate survoland-o, ca o adiere de vant
aparent inofensiva si care, cu toate acestea, ne intra invizibila, infiorandu-ne
cu sarutul ei. In clipa cand ne atinge viata invizibila, simtim ca ne fuge
pamantul de sub picioare. Este o impresie efemera, tine abia cat o extrasistola,
cat dainuie senzatia de cadere inainte de a te cufunda in somn, sau contactul
tainici si vascos al vinei cand mintim nauciti, fara sa stim macar ca mintim,
si, bineinteles, fara sa intrezarim urmarile minciunii.

Faptul ca dragostea are un ingredient de indobitocire este demonstrat de
aceste conversatii, ce abunda in aceleasi subiecte roase cu o staruinta ce ar
face sa se inroseasca orice martor accidental.

Pana atunci, in relatiile mele cu femeile, ma izbisem mereu de acelasi
obstacol: dupa ce stateam o bucata de vreme impreuna, incepeam sa ma plictisesc
si cautam pretexte ca sa scap de ele. Aveam nevoie de despartire pentru ca
dorinta de a le vedea sa reinvie, ca sa continui astfel sa joc rolul de
indragostit aspirant. Simpla posibilitate a unei vieti in comun ma umplea de
dezgust, caci imi erau de ajuns cele cateva ore petrecute in compania lor
(cateodata, nici macar trecerea dintr-o zi in alta) ca sa simt muscatura
lehamitei, nascute, mai degraba decat din comportamentul femeii de langa mine,
din propriile mele scheme mentale, prea atasat de comoara singuratatii, pe care
o dobandisem atat de greu si la care nu eram gata sa renunt cu una, cu doua.

Credeam cu naivitate ca durerea se metamorfozeaza intotdeauna, evoluand
spre manifestari mai benigne, chiar mangaietoare; si poate asa se intampla cand
este vorba despre o suferinta purificatoare, cand se naste din cainta sau din
statornicia unei pierderi."

Singuratatea

"M-am gândit de multe ori la această tema: Singurătatea, care te pune pe gâduri. Este un subiect care ar trebui dezbătut de cei mai mulţi dintre noi, pentru că mulţi se confruntă cu ea, unii sunt biruiţi, iar alţii scapă de sub povara ei.

Mi-a placut foarte mult o chestie de pe un site creştin, pe care v-o spun, deşi cred că cei mai mulţi deja o ştiţi:
"Daca toti am aprecia ce avem... nu am pierde nimic...
Daca toti am crede... lumea ar fi plina de minuni...
Daca toti ne-am zdrobi mandria... nimeni nu ar "muri"...
Daca n-am mai fi indiferenti... nimeni nu ar plange...
Daca toti am iubi... nimeni nu ar fi singur..."
Mi-au dat de gândit aceste cuvinte, şi m-am întrbat oare chiar aşa este? Raspunsul îl veţi da fiecare în dreptul vostru...eu raspund pentru mine.

Am citit recent într-o carte despre o soţie care şi-a urmat soţul ei, militar de profesie, într-un deşert. A fost copleşită de faptul că acolo nu cunoştea pe nimeni şi că soţul ei era foarte mult timp plecat de acasă. I-a scris mamei sale o scrisoare în care i-a spus ca vrea să se întoarcă acasă. Mama sa i-a răspuns: "Doi oameni priveau printre gratiile unei închisori. Unul vedea noroiul, celălalt vedea stelele." Astfel că ea a început să vadă stelele. A învăţat tot ce se putea despre florile din deşert şi despre cactuşi, a studiat limbajul, folclorul şi tradiţiile indienilor care traiau în apropiere. Până c\'nd să se termine perioada în care soţul ei fusese detaşat a devenit atât de absorbită de deşert, încât a scris o carte despre el.
Acesta este secretul: Daca ne-am bucura de mediul în care Dumnezeu ne-a aşezat, niciunul dintre noi nu am mai fi singuri...

Singurătatea...o problema cu care poate fiecare om în viaţă se confruntă cel puţin o dată. Am mai găsit un citat foarte adevărat care spune: "Numai oamenii singuratici cunosc adevaratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalti exista familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezinta totul. (Willa Cather).

Aş vrea să spun câţiva paşi pentru a învinge singurătatea:
1. Când ai o problemă, nu o ţine doar pentru tine, împărtăşeşte-o!
2. Când te simţi înfrânt, povesteşte-i cuiva despre problema ta, nu te închide în tine!
3. Când simţi că viaţa nu mai are nici un rost, ia-o de la început şi vezi unde este problema, pentru a nu te mai împiedeca!
4. Când auzi o şoaptă a diavolului, tu mergi înainte şi nu te lăsa minţit!
5. Când te simţi singur, nu uita că Dumnezu ţi-a promis că nu te va părăsi niciodată!
6. Când te simţi singur, nu te aştepta ca alţii să umple golul singurătăţii tale, ci fi tu acela care întinde o mână!

Sursa: www.resursecrestine.ro

Să îmblanzim fiara!

Suntem noi o lumina printre semenii nostri? Ma tem ca nu !

Asistam la o recrudescenta a violentei intre semenii nostri. In mesajele postate pe diferite site-uri, la articolele scrise in presa, este un limbaj deosebit de violent, murdar, chiar indecent, si cei care se numesc slujitorii Domnului raspund celor care -i ataca la fel.

In loc sa arunce cu "paini", arunca cu vorbe de ocara, la adresa celor care nu sunt de acord cu opiniile lor.

Nu asa vom castiga oameni nemantuiti, pentru Adevar...

Nu va lasati provocati, ci raspundeti celor care va ranesc cu cuvinte calde, de imbarbatare, si veti observa ca " fiara" din ei se imblanzeste.

Mi-a fost dat sa intalnesc zilele aceste pe un anumit site, unde se posteaza cantece religioase, un limbaj suburban, de-o violenta dincolo de bunul simt, si cand am raspuns cu blandete, dupa mai multe mesaje, de-o virulenta sideranta, mi-a cerut iertare, si a spus sa nu-i mai raspund la mesaj, probabil, de teama de-a nu reveni la ganduri mai bune.

Deci, " fiara" a fost imblanzita! Dumnezeu a inceput sa lucreze la inima acelei persoane, fie si pentru moment.

Sa cerem Domnului sa ne dea intelepciunea pe care o da Dragostea, sa-i iubim si pe cei care ne ranesc!

Ce ne aduce anul 2008

Cu totii suntem preocupati de ce ne rezerva viitorul...
Am gasit intamplator ceva interesant si instructiv si mi-ar placea sa impartasesc cu voi.

Vezi la bloguri:Lazar Gog

Blandetea-calitate speciala

Cea mai importanta calitate a omului este blândetea. Din ea decurg toate celelalte calitati, cum ar fi: bunatatea, toleranta, iubirea de oameni si de animale. Nu intâmplator se spune in popor ca mielul blând suge la două oi. Blândetea nu este ceva sinonim cu lasitatea, fătărnicia, ci este o calitate recomandata chiar de Cartea Sfânta, care spune ca cei blânzi vor mosteni Imparatia Cerurilor. Eu cred ca am aceasta calitate, altfel, nu as fi facut fata împrejurarilor care mi-au fost potrivnice. Dar să nu credeţi ca ma las călcată in picioare! Ştiu să-mi susţin punctul de vedere, dacă consider că am dreptate, pană în panzele albe...
Sa fim, asadar, blânzi, toleranti, buni, cu noi insine, si cu cei din jurul nostru!