Am cautat iubirea-Costache Ioanid

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-I smulg povara.
Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

-Dar unde duci,străine, povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...



Publicat de Cerboaicaiubita

Invata engleza cu ...

Eu am invatat la scoala rusa si franceza, dar, acum, am nevoie de engleza, asa ca nu pierd ocazia de-a impartasi si cu altii o lectie buna de engleza.

Religia secolului XXI

"Nu cu mult timp in urma, a vorbi despre spiritualitate parea inoportun, ba chiar indecent sau oricum suspect. Parea ca oamenii l-ar fi ingropat definitv pe Dumnezeu, etichetand drept ridicol tot ceea ce semana chiar si de departe cu religia, acel “opiu al popoarelor” sau (mai nou) iluzie nevrotica. In prezent insa, aceasta situatie pare radical schimbata. Spiritualitatea este din nou la moda, avand in vedere ca, potrivit celor mai recente statistici, in lume se calculeaza circa 20.000 de noi religii si peste 30.000 de confesiuni care se declara crestine." http://www.descopera.ro/cultura/4933498-noile-religii-ale-lumii-credinta-in-secolul-xxi

Atentie la exprimare!

Ieri , la Biserica, am ascultat o predica interesanta, care m-a zidit sufleteste, iar cel care a sustinut-o este o persoana care vorbeste destul de bine si este documentat in ceea ce sustine.
Numai ca, eu, atenta la exprimari, aceasta fiind un "defect" profesional, am fost zgariata la urechi de folosirea repetata, in mod gresit, a pronumelui de identitate.
Va dau cateva exemple:
"Eu insami, spunea el si a repetat de mai multe ori. Forma corecta e insumi.
Isus insasi . Se spune si se scrie: insusi.
Sa ne reamintim formele corecte:
masculin
insumi
insuti
insusi

feminin
insami
insati
insasi
Cam aceleasi greseli se fac si cu pronumele care, dar asta, pe data viitoare!