"În cultura
poporului nostru, sub influenţa creştinismului, s-a împământenit
obiceiul de a califica pe cineva ca fiind „om de cuvânt” pe cel ce-şi
ţine cuvântul dat, fără jurământ. Nu e greu a rosti un cuvânt, dar în ce
priveşte împlinirea lui rămâne de văzut. Duhul Sfânt l-a inspirat pe
Solomon să insiste asupra puterii cuvântului rostit: „Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale”.
Aria verbului „a lega” – coresepondent ales pentru termenul ebraic
IaCoŞ – cuprinde acţiunea de a intra singur într-o cursă. Este foarte
posibil ca cel ce a „întins cursa” să nu fie conştient de ceea ce a
făcut. Mai mult, omul poate fi de bună credinţă, convins că ceea ce a
făcut este ceva normal şi etic, iar cel ce descopere „răul” să fie cel
„căzut în acea cursă”. Căderea aceasta în cursă, IaCoŞ, poate avea un
caracter empiric – cazul animalului căzut în cursă – dar poate avea şi
sensul figurativ: omul a apucat să promită ceva, caz în care poate avea
daune morale sau materiale, sau poate să nu le aibe. În cazul acesta el
este „prins” de propriile lui cuvinte. În mod practic, cel căzut în
cursă s-ar putea să nu aibe martori, dar cuvântul rostit este martor
împotriva sa. „De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi
stăruieşte de el. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
Scapă din mâna lui...”
Oare mai putem vorbi astazi de oameni de cuvant?
Tot materialul:http://www.romaniantimes.com/index.php/nelu-terpea/407-puterea-cuvantului-rostit-.html
Oare mai putem vorbi astazi de oameni de cuvant?
Tot materialul:http://www.romaniantimes.com/index.php/nelu-terpea/407-puterea-cuvantului-rostit-.html