"Om de cuvant"

"În cultura poporului nostru, sub influenţa creştinismului, s-a împământenit obiceiul de a califica pe cineva ca fiind „om de cuvânt” pe cel ce-şi ţine cuvântul dat, fără jurământ. Nu e greu a rosti un cuvânt, dar în ce priveşte împlinirea lui rămâne de văzut. Duhul Sfânt l-a inspirat pe Solomon să insiste asupra puterii cuvântului rostit: „Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale”. Aria verbului „a lega” – coresepondent ales pentru termenul ebraic IaCoŞ – cuprinde acţiunea de a intra singur într-o cursă. Este foarte posibil ca cel ce a „întins cursa” să nu fie conştient de ceea ce a făcut. Mai mult, omul poate fi de bună credinţă, convins că ceea ce a făcut este ceva normal şi etic, iar cel ce descopere „răul” să fie cel „căzut în acea cursă”. Căderea aceasta în cursă, IaCoŞ, poate avea un caracter empiric – cazul animalului căzut în cursă – dar poate avea şi sensul figurativ: omul a apucat să promită ceva, caz în care poate avea daune morale sau materiale, sau poate să nu le aibe. În cazul acesta el este „prins” de propriile lui cuvinte. În mod practic, cel căzut în cursă s-ar putea să nu aibe martori, dar cuvântul rostit este martor împotriva sa. „De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruieşte de el. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mâna lui...”

Oare mai putem vorbi astazi de oameni de cuvant?

Tot materialul:http://www.romaniantimes.com/index.php/nelu-terpea/407-puterea-cuvantului-rostit-.html