De la seby: "Dormim in biserica,dar atunci cand e gata ceremonia,dintr-o data, ne trezim? De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu,dar e asa de usor sa vorbesti despre orice altceva? De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy? De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate? De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste." Cat adevar! Referitor la cluburi si baruri as vrea sa adaug ca, de multe ori, ele aduc crime, suferinta, moarte. Cand au ceva de sarbatorit, tinerii fug in discoteca, cand doresc sa fie cu prietenii, la fel. Rezultatul: cu cat te indepartezi de Dumnezeu, cu atat El e mai departe de fericirea ta. Cati tineri mor la o evanghelizare? N-am auzit de vreun caz. Cate persoane care frecventeaza Biserica au parte de rani fizice? Nu cunosc. E bine sa meditam la ce ne aduce atat moartea fizica cat si cea spirituala.
Nu te sprijini pe lucruri, care vor pieri,
Leagă-ţi inima de Domnul, şi bogat vei fi.
Ce săraci mai sunt bogaţii fără de ISUS
Că şi-au strâns averi deşarte, n-au nimica sus.
COR: Toate stele şi comorile,
Aur şi argint, tot ce-i pe pământ
Lumea toată-n dar, de mi-aţi oferi,
Numai pe ISUS, eu mi L-aş dori.
Nu am aur nici palate, dar sunt fericit,
Că-n ISUS eu am de toate, El m-a mântuit,
Bogăţia mea e cerul, e ISUS Hristos,
El mi-a dăruit iertarea, să-I cânt bucuros.
Bucuria mântuirii, iată ce am eu,
Numele mi-e scris în ceruri, sunt cu Dumnezeu,
Duhul Sfânt e-a mea comoară pe acest pământ,
El mă-nflăcărează-ntr-una, Domnului să-I cânt.
Dacă-L ai pe Domnul vieţii, pe ISUS Hristos,
Vei avea în suflet pace, vei fi bucuros,
Harul, pacea şi-ndurarea, te vor însoţi
Ah, ce sfântă bogăţie, viaţă-n veşnicii!
Cand Duhul lui Dumnezeu Misca inima, as canta ca David As canta --- As canta, as canta As canta ca David As canta --- Cand Duhul lui Dumnezeu Misca inima, as canta ca David As canta --- M-as ruga, m-as ruga M-as ruga ca David M-as ruga --- Cand Duhul lui Dumnezeu Misca inima, as lupta ca David As canta --- As lupta, as lupta As lupta ca David As lupta
/: Ce minunat e sa fii dintr-o familie, Familia sfanta-a Domnului Isus! :/ --- /: Suntem o familie unita, Suntem o familie reala: Familia care iubeste, Familia Domnului Isus! :/
În umblarea mea prin lume Prin ispitele haine, Peste tot Isuse Doamne Numai harul Tau ma tine. --- Numai harul, numai harul Ma pastreaza ne-ncetat El ma face, el ma tine Credincios cu-adevarat --- Pe cararea curatiei ai în lupta spre mai bine, Sa ma tin nu pot o Doamne Numai harul Tau ma ?ine. --- Când as vrea s-ascult Cuvântul Sa-l primesc cum se cuvine, Vad cum totu-mi sta-mpotriva Numai harul Tau ma tine. --- Orioicând si-n orice stare Doamne îndraznesc la Tine ai-n cadere, si-n 'naltare Numai harul Tau ma tine.
Doamne, Tu,-n necazuri, langa noi ramai; Chinurile noastre, Tu le-nduri intai. Ele mai-nainte trec prin mana Ta Si ingadui numai cat putem purta... --- Nu te teme! Crede ne'ncetat! Prin Isus, esti binecuvantat! Fie cat de mare crucea care-o sui, Mergi cu fiecare pas pe urma Lui!... --- Lacrimile noastre numarate sunt; Tu masori povara duhului infrant; Tu porti mana care taie rana grea Si ingadui numai, cat putem purta. --- Doamne, in necazuri, fii cu toti ai Tai, Sa nu mearga singuri pe-a-durerii cai; Cantareste crucea, Tu, cu mana Ta, Sa ingadui numai, cat putem purta.
Lacrimile de durere, cand se vor sfarsi? O, poporul Meu, liber cand vei fi? Lantu-i sfaramat, sa zbor ca si un soim as vrea, S-ajung in tara mea! --- Inima, inima zboara spre ceruri, Dorul se-avanta, se-avanta departe - Dorul se-avanta departe: Acolo-i tara mea! --- Oare-atata zbucium trist, cand se va sfarsi? Oare pentru noi dreptatea va-nflori? Lantu-i sfaramat, sa zbor ca si un soim as vrea, S-ajung in tara mea! --- Oare, o, Isuse, pe nori, cand vei reveni? Atunci fericiti, cu totii, noi vom fi; Lantu-i sfaramat, sa zbor ca si un soim as vrea, S-ajung in tara mea!
Evanghelia, Evanghelia
Evanghelia are putere
Evanghelia, Evanghelia
Evanghelia nici cand nu piere
---
Cerul si pamantul
Ne spune Cuvantul vor pieri
Un lucru ramane
Peste timp si lume pe vecii
Ne-a fost daruita
Cu sange stropite la calvar
N-are asemanarea
Sub intregul soare sau hotar
---
Vremuri de prigoana
Se strecoara-n goana n-or lipsi
Temelia sfanta
Nu a fost zidita pe nisip
Unde a fost vestita
Ea a fost primita ca un dar
In inimi pastrata
Si la alti data ca un jar
---
Cine o implineste
Fericit traieste tot mereu
Si-n clipele grele
Ii da mangaiere Dumnezeu
Ea ne este harul
Ne-alunga amarul si ne da
Prin credinta-n Domnul
O viata-n ceruri vesnica
---
Ea mereu ne-nvata
Si ne da povata, cum traim
Calea ne arata
Jertfa Domnului s-o pretuim
Nu-i carte in lume
Care sa te-ndrume spre Isus
Ea te lumineaza
Si iti da viata-n ceruri sus
Dragostea este asa cum ti-o inchipui: adevarata. Ea niciodata nu bleastama, doar binecuvanteaza. Dragostea inspira credinta celui ce-o are si-o simte; ea este de fapt, un dar oferit fara plata, este ca si o evanghelie ce poate fi citita, auzita si vazuta de oricine. Dragostea nu este fatarnica. Ea s-a aratat in modul cel mai glorios pe Golgota. Dragostea inseamna Golgota si har si poarta un nume: Isus. Dragostea nu judeca. Ea este lumina si miracol, luceste ziua si noaptea, oriunde. Dragostea pretuieste puritatea trupului si a sufletului. Ea da putere inimii firave pentru ca ofera si primeste. Dragostea se aseamana cu roua care invioreaza petalele adormite si cu soarele care incalzeste pamantul. Dragostea vorbeste in soapta ca si cum ar vrea sa iti destainuie cel mai mare secret. Ea tace cand forta inimii o cere, nu tipa ca pescarusii ce zboara deasupra apelor involbutate. Dragostea este una: inconfundabila, sensibila, pura... Ea da sens vietii si face din fiecare zi o floare care raspandeste un parfum unic. Dragostea este –ati ghicit- este in noi. O aratam?
Este nevoia careia i se acorda, de obicei, cea mai mare importanta. Ea acopera domenii foarte vaste: nevoia de dragoste a lui Dumnezeu, a celor apropiati, nevoia de dragoste parinteasca, de dragoste sexuala, nevoia de recunoastere si de apreciere, nevoia de a primi sau de a oferi tandrete, nevoia de dragoste pur si simplu, de a avea relatii foarte apropiate, deschise, fara interdictii, cu ceilalti, cu partenerul de viata, cu un prieten, cu parintii sau cu copiii.
"A innebunit lupul, mai bine zis, lupii. Astazi, chiar ca au fost turbati rau. Li se intampla din cand in cand, dar, astazi, a fost mai abitir ca nicicand, si amandoi deodata, atat sotul cat si fiul. As vrea sa stiu daca cunoaste cineva o reteta naturista contra turbarii oamenilor. I-as fi recunoscator. Nu de alta, dar mi-i frica ca se ia si la mine, si, atunci, sa vezi bairam. Rabd, rabd, dar cat nu stiu." De Solita
Mi-a placut chestia cu lupii. "Homo homini lupus est." De cate ori nu ni se intampla si noua?
Bărbatul este capodopera lui Dumnezeu! L-a creat după chipul şi asemănarea Lui, mandatându-l să fie echilibrul, puterea, dreptatea, conducătorul, înţelepciunea umanităţii. Când mâinile Lui au frământat lutul, iar mintea Lui făcea planul pentru el, Dumnezeu a creat o fiinţă minunată pe care a proiectat-o să fie stâlp de rezistenţă pentru stabilitatea şi forţa societăţii umane.