Ganduri

Păsesc alene…



Pe cărarea timpului, păşesc alene,
Floarea de cireş, în păr, mi s-aşterne.
Mi-e dor să ajung la Tatăl, Acasă,
Dar grija pentru cei dragi nu mă lasă!

Copile drag!

Fiul meu, copile mult preadrag,
Ai plecat de la mama, din prag!
Te-ai dus în ţări negre, străine,
De eşti împlinit, n-oi ofta după tine!

Ci m-oi ruga lui Dumnezeu
Să te-ocrotească, copilul meu!

De ce?

De ce nu te prinzi de poala hainei Lui,
Ce ai pe suflet, doar Lui să-I spui ?
Doar în El, numai în El, îţi afli rost,
De ce nu vrei să-ţi fie adăpost ?

Să îţi şteargă lacrimi, poveri,
Să-ţi aline sufletul când nu mai speri.
Să îţi lege rănile cu duioşie,
Să fie al Tău Tată pe vecie.

Să nu mai cunoşti chinuri, nevoi,
El să fie de-a pururea cu noi.
Să nu îţi mai fie foame, sete,
Ci El, cu mângăieri, să te desfete.

Să nu mai ştii ce-i ură, mânie,
Ci doar pacea dorită, pe vecie.
El să-ţi fie Soarele strălucitor,
Să afli-n El, Paradisul odihnitor.

Să nu mai simţi ce-i ură, gelozie,
Ci doar încredere şi bucurie.
O vino, vino, copile pribeag,
Aşteaptă-L cu recunoştinţă-n prag!

Fiecare

Fiecare purtăm în noi
o stacojie Golgotă
şi ancorăm la un inedit
liman al izbăvirii.

Durere

Ce zbucium, tristă poveste,
o turturea, fără veste,
fără pereche, a rămas
si-şi plânge oful pătimaş.

Mă-nfior, apăsată zac,
ca-ntr-o vară, un pitpalac,
ce versul de dor a uitat
într-un biet tril neterminat.

Inima mi-e torturată,
ca fecioara sacrificată
pe un altar incandescent,
pentr-un pretext incoerent.

Mă prăbuşesc zguduită,
Sunt cel căzut în ispită,
cu perfidie asaltat,
şi-mpins spre eternul păcat.

Re: Mai este loc la nunta Ta

Eu n-am ce-ti da.

Ce bogatie spirituala!

La Tine vin, Isuse, o La Tine vin, cum sunt!
Primeste-ma, cu mila, o La pieptul Tau cel sfant!

Cor: /: Eu n-am ce-Ti da: :/ o Numai inima mea.

Primeste-ma, cu mila, o Si da-mi ulei in vas,
Sa nu cad de pe cale, o Chiar cand sunt in necaz.

Cand valurile cresc o Asupra-mi navalesc,
Ajuta-ma, Isuse, o Sa pot sa biruiesc!

Si Te mai rog, Isuse, o Intareste-altarul meu
Acolo unde, zilnic, o Eu chem Numele Tau!

Apoi, sfinteste-mi viata o Sa pot ingenunchea,
Cantandu-Ti osanale, o Doamne, spre slava Ta!

Haotic

Haotic, gândurile se-nlănţuiesc,
Răspunsurile, cu greu, le găsesc.
Teama e giulgiu, ce mă cuprinde
Şi-n suflet, perfid, pătrunde.

Vigoarea trufaşă e palidă,
Mintea, înceată şi searbădă.
Mai pătimaş, de viaţă mă prind,
La cei fericiţi, privesc… cu jind.

Impasibila

Am stat de vorbă cu hieratica lună,
Mi-a râs în nas, nevrând să-mi răspundă.
I-am spus că de ea sunt dependentă,
Ea mă privea cu sarcasm, absentă,
Ca ochiul vitros al celui mort,
Şi-impasibilă, ca cireaşa de pe tort.