De ce nu te prinzi de poala hainei Lui,
Ce ai pe suflet, doar Lui să-I spui ?
Doar în El, numai în El, îţi afli rost,
De ce nu vrei să-ţi fie adăpost ?
Să îţi şteargă lacrimi, poveri,
Să-ţi aline sufletul când nu mai speri.
Să îţi lege rănile cu duioşie,
Să fie al Tău Tată pe vecie.
Să nu mai cunoşti chinuri, nevoi,
El să fie de-a pururea cu noi.
Să nu îţi mai fie foame, sete,
Ci El, cu mângăieri, să te desfete.
Să nu mai ştii ce-i ură, mânie,
Ci doar pacea dorită, pe vecie.
El să-ţi fie Soarele strălucitor,
Să afli-n El, Paradisul odihnitor.
Să nu mai simţi ce-i ură, gelozie,
Ci doar încredere şi bucurie.
O vino, vino, copile pribeag,
Aşteaptă-L cu recunoştinţă-n prag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu