11.10.2013
Vasile Hozan -Mărturie
09.10.2013
08.10.2013
Bătrâneţea-haină grea
"... bătrîneţea e şi un cumul de suferinţe şi că, uneori, a fost preţuită într-un mod echivoc. În Evul Mediu, exista obiceiul conform căruia cel care omora un om trebuia să plătească un fel de sumă de răscumpărare a vinei. Şi erau sume fixe. Cîţi bani trebuie să dai dacă ai omorît un bătrîn şi la ce vîrstă, cîţi dacă omori un copil, un bărbat, o femeie ş.a.m.d. Dacă omorai pe cineva de peste 65 de ani, trebuia să plăteşti 100 de galbeni. Tot atît se plătea şi pentru un copil sub 10 ani. Dacă omorai pe cineva între 15 şi 25 de ani, plăteai 150 de galbeni, iar între 20 şi 50 de ani – 300 de galbeni; asta era vîrsta socotită a fi cea mai utilă.
Există,
desigur, ideea că bătrîneţea este un fel de boală, un fel de infirmitate, ceva
care trebuie cumva evitat: un rezultat al existenţei răului, al păcatului
originar – spun Sfinţii Părinţi. Dar ce mi se pare mai interesant este că, în
general, creştinismul n-are o imagine prea grozavă a bătrîneţii. E de aşteptat
ca în creştinism, bătrînul, înţeleptul să fie un personaj bine prizat. Dar să
ne reamintim cîteva fapte. În primul rînd, Iisus Hristos ne-a învăţat o mulţime
de lucruri esenţiale – cum să acţionăm, cum să ne iubim aproapele, cum să
ajutăm, cum să ne rugăm, cum să suferim, cum să murim, dar n-a apucat să ne
spună cum e cu bătrîneţea. Pentru că a murit la 33 de ani, şi un Isius bătrîn
nu intră în panoplia de modele posibile pe care le poţi imita. Nu mai spun că
şi ucenicii lui erau foarte tineri. E uimitor să constaţi că Sfîntul Ioan
Evanghelistul, cînd a murit Iisus pe cruce, avea 18 ani. Cel mai bătrîn era
Sfîntul Petru, care avea 32 de ani. În general, Noul Testament vine cu un suflu
de juvenilitate, de energie tinerească, care contrabalansează atmosfera
patriarhală din Vechiul Testament, unde oamenii importanţi sînt oameni care
trăiesc sute de ani. Într-unul dintre psalmi – Psalmul 89 – se spune că viaţa
omului este de 70 de ani; dacă e solid, ajunge şi la 80, iar dacă are ghinion,
trece de 80, pentru că atunci încep problemele. Dimpotrivă, în Noul Testament
se spune explicit, în Scrisoarea lui Pavel către Efeseni, că adevărata vîrstă a
omului este vîrsta lui Iisus, cea pe care a atins-o el. Aceasta este vîrsta
înţelegerii, a cunoaşterii, a deplinătăţii. Deci, apogeul maturităţii.
Pe
de altă parte, ce înseamnă să fii bătrîn? Cînd eşti bătrîn, de fapt? Sfîntul
Augustin spune că sînt şase vîrste şi că vîrsta bătrîneţii e a şasea şi e cea
mai lungă, între 60 şi 120 de ani. E cît toate celelalte la un loc. Isidor din
Sevilla spune că tinereţea e pînă la 50 – ceea ce e foarte încurajator –,
maturitatea e pînă la 70, iar bătrîneţea e de la 70 de ani în sus. Cît despre
Origen, el spune că bătrîneţea nu e o chestiune de vîrstă. Şi asta e una dintre
temele pe care aş vrea să le reţinem. Origen spune că, în Scriptură, vîrsta nu
e cuplată cu ideea de înţelepciune. Nu bătrînii longevivi sînt neapărat cei
valorificaţi drept înţelepţi, ci doar cei puţini cărora li se spune, ca în
cazul lui Avraam, „cei plini de zile“.
Închei cu o vorbă de duh a unui
psiholog american, James Hillman, care a scris o carte întreagă despre
bătrîneţe: „A fi bătrîn e o aventură. Să ieşi din cadă şi să
ajungi la telefon sau pur şi simplu să cobori cîteva trepte implică tot atîtea
riscuri ca o călătorie prin deşertul Gobi, călare pe o cămilă.“ Vă
doresc să aveţi puterea, curajul şi curiozitatea să parcurgeţi această aventură
binedispuşi. "
Sursa-
Aparut in Dilema veche, nr. 500, 12-18 septembrie 2013
06.10.2013
Fericit e omul credincios
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte, cugetă la Legea Lui! Amin! Psalmii 1:1,2;
Mai este mult, străjer din noapte?-Speranţa
Mai este mult, strajer din noapte,
Din noaptea de incercare grea?
Mi-e dor de clipa diminetii
Ca asteptarea e tot mai grea.
Pana vin zorii, voi astepta ,
Isus drag venirea Ta ;
Hainele albe vrea sa-mi pastrez
Pana sa vii am sa veghez.
Mai este mult, strajer din noapte?
Ca zorile nu mai sosesc!
Nu vreau sa ma prinda somnul,
Pe Mire vreau sa-L intanlesc.
Mai este mult, strajer din noapte?
Ca sunt atat de obosit!
Nu vreau sa stau in ne-veghere
Cand vine Mirele iubit.
Mai este mult, strajer din noapte
Sa-mi cant cantarea mea de dor?
Mai sus de galaxii si stele ,
Va fi o turma si un Pastor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)