Oricand, nenorocirea se poate abate asupra ta....
Inainte de Anul Nou, am suferit o operatie la un dinte de pe maxilarul superior.
Ei, si? Zilnic, oamenii trec prin astfel de situatii, veti spune... De acord, dar nu mi-as fi imaginat ca aceasta experienta putea fi ceva de calvar!
Pentru ca durerile si inflamatia incepusera inainte de Craciun, cand doctorita mea era in concediu, eu ce era sa fac? Am luat antibiotice-ampicilina-asa cum stiu ca se face, m-am dus la Urgenta, unde mi s-a spus ca sa astept pana luni, deoarece, de sarbatori, nu se fac radiografii, ca lucrarea pe care tocmai mi-o pusesem e "frumoasa", si-i pacat s-o "gauresc"...
Bine! A venit ziua de luni si doctorita care ma trateaza, mi-a gaurit doi dinti sa-mi rezolve problema, si, nereusind, m-a trimis la radiografie, iar concluzia: nevoia de rezectie, de care am aflat ca se numeste "apicala".
Am sunat, m-am programat, si ajunsa la chirurg, in alt oras, cica, e cel mai capabil, mi s-a completat fisa, m-a intrebat de bolile de care sufar, si a început sa-mi faca anestezie.
Eu aveam inflamatie pâna spre radacina nasului, si, cand mi-a infipt acul exact acolo, in rană, am urlat din rasputeri! Am avut senzatia ca mi-a introdus un fier inrosit in gingie.
Vazand atitudinea mea, medicul m-a tratat ca pe ultima târâtura, spunandu-mi ca el m-a intrebat daca sufar cu nervii sau de vreo boală psihică, si nu i-am spus ca, da. Oare trebuie sa suferi cu nervii, daca simti o durere atroce, intr-o anumita situatie?
Bine, ce sa mai zic? Nu ma mai gandeam la orgoliul sifonat, ci la faptul ca trebuie sa ies din acest infern, si nu aveam de ales, ca, altfel, origolioasa cum sunt, m-as fi ridicat de pe scaun, si p-aci ti-e drumul...
A inceput operatia: am simtit totul, ca si cand ar fi fost pe viu, deoarece anestezia nu a "prins", din cauza infectiei.
Cat a tinut "sedinta", eu am strigat incontinuu de durere, iar medicul facea" curatenie" si, credeti, avea ce, iar asistenta "aspira, aspira, de cateva ori...
Pe la mijlocul timpului de rezectie, mi-a mai infipt o injectie in obraz, de data asta, si nu dupa mult timp, m-a cusut, ceea ce n-am mai simtit, si s-a terminat...
In final, cu durerea fizica si psihica, resimtite, i-am multumit medicului, i-am urat An Nou fericit, ca o doamna ce sunt, dar nu voi uita niciodata acea experienta.
Sunt de acord, acum, ca a trebuit sa fie dur cu mine, deoarece momentul impunea acest lucru, precum si starea grava in care ma aflam, asa cum am dedus din discutiile celor doi (asistenta si medic).
Fiul meu, care astepta la usa salii de operatie, a suferit si el alaturi de mine, a fumat mai multe tigari, si si-a zis, in sinea lui, ca suntem o familie de "cenestopati..."
Din fericire, post-operatoriu, lucrurile au evoluat bine, si marti, voi merge sa-mi scoata firele...
Sanatate multa! Mergeti la dentist, cât de des!
Pe viitor, va voi povesti cum a decedat o prietena de-a mea, acum doi ani, din cauza unei infectii netratate la dinti. A facut septicemie, i-au amputat un picior, şi, când a fost să i-l taie şi pe al doilea, a refuzat orice tratament...şi a murit!
Inainte de Anul Nou, am suferit o operatie la un dinte de pe maxilarul superior.
Ei, si? Zilnic, oamenii trec prin astfel de situatii, veti spune... De acord, dar nu mi-as fi imaginat ca aceasta experienta putea fi ceva de calvar!
Pentru ca durerile si inflamatia incepusera inainte de Craciun, cand doctorita mea era in concediu, eu ce era sa fac? Am luat antibiotice-ampicilina-asa cum stiu ca se face, m-am dus la Urgenta, unde mi s-a spus ca sa astept pana luni, deoarece, de sarbatori, nu se fac radiografii, ca lucrarea pe care tocmai mi-o pusesem e "frumoasa", si-i pacat s-o "gauresc"...
Bine! A venit ziua de luni si doctorita care ma trateaza, mi-a gaurit doi dinti sa-mi rezolve problema, si, nereusind, m-a trimis la radiografie, iar concluzia: nevoia de rezectie, de care am aflat ca se numeste "apicala".
Am sunat, m-am programat, si ajunsa la chirurg, in alt oras, cica, e cel mai capabil, mi s-a completat fisa, m-a intrebat de bolile de care sufar, si a început sa-mi faca anestezie.
Eu aveam inflamatie pâna spre radacina nasului, si, cand mi-a infipt acul exact acolo, in rană, am urlat din rasputeri! Am avut senzatia ca mi-a introdus un fier inrosit in gingie.
Vazand atitudinea mea, medicul m-a tratat ca pe ultima târâtura, spunandu-mi ca el m-a intrebat daca sufar cu nervii sau de vreo boală psihică, si nu i-am spus ca, da. Oare trebuie sa suferi cu nervii, daca simti o durere atroce, intr-o anumita situatie?
Bine, ce sa mai zic? Nu ma mai gandeam la orgoliul sifonat, ci la faptul ca trebuie sa ies din acest infern, si nu aveam de ales, ca, altfel, origolioasa cum sunt, m-as fi ridicat de pe scaun, si p-aci ti-e drumul...
A inceput operatia: am simtit totul, ca si cand ar fi fost pe viu, deoarece anestezia nu a "prins", din cauza infectiei.
Cat a tinut "sedinta", eu am strigat incontinuu de durere, iar medicul facea" curatenie" si, credeti, avea ce, iar asistenta "aspira, aspira, de cateva ori...
Pe la mijlocul timpului de rezectie, mi-a mai infipt o injectie in obraz, de data asta, si nu dupa mult timp, m-a cusut, ceea ce n-am mai simtit, si s-a terminat...
In final, cu durerea fizica si psihica, resimtite, i-am multumit medicului, i-am urat An Nou fericit, ca o doamna ce sunt, dar nu voi uita niciodata acea experienta.
Sunt de acord, acum, ca a trebuit sa fie dur cu mine, deoarece momentul impunea acest lucru, precum si starea grava in care ma aflam, asa cum am dedus din discutiile celor doi (asistenta si medic).
Fiul meu, care astepta la usa salii de operatie, a suferit si el alaturi de mine, a fumat mai multe tigari, si si-a zis, in sinea lui, ca suntem o familie de "cenestopati..."
Din fericire, post-operatoriu, lucrurile au evoluat bine, si marti, voi merge sa-mi scoata firele...
Sanatate multa! Mergeti la dentist, cât de des!
Pe viitor, va voi povesti cum a decedat o prietena de-a mea, acum doi ani, din cauza unei infectii netratate la dinti. A facut septicemie, i-au amputat un picior, şi, când a fost să i-l taie şi pe al doilea, a refuzat orice tratament...şi a murit!
