28.09.2013

Toamnă

Mânia-Florin Ianovici

"Proverbele 15:1 "Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia."



Vulcanul cel mai periculos de pe fața pământului este mânia omului.



Mânia uneori mocnește, alteori izbucnește cu flacără, dar totdeauna arde cumplit.



În trecerea ei, mânia pârjoleste prietenia, respectul și preface în scrum viitorul.



Mânia este copilul născut din mândrie și ură. A copilarit în iad însă acum colindă pământul.



Ferice de cei blânzi…! Ei au viitor, prieteni și respect. Pentru că ei nu sunt lavă nimicitoare ci adiere cerească.



Izbăvește-ne Doamne de mânia noastră ca să fim feriți de mânia Ta!"

24.09.2013

Elodia trăieşte?

"Elodia nu a vrut sa se stie ca a fost gasita".
Nicicând nu am crezut că e moartă, sau c-a omorât-o soţul ei. 
De la bun început, de când cu probele găsite în râpă, am considerat că este o făcătură, sau că ucigaşul, dacă ar fi Cioacă, e cel mai tăntălău criminal din lume. Cum să arunci cu "probe" peste tot!! A fost foarte priceput să distrugă cadavrul, dar a  împrăştiat cu dovezi, ca şi când ar fi dorit să spună, că el e criminalul. 
În toată literatura de specialitate, nu am văzut astfel de ucigaşi...
http://www.wowbiz.ro/exista-dovezi-ca-elodia-traia-in-2011-vei-ramane-masca-atunci-cand-vezi-actul-care-poate-sa-il-scoata-pe-cioaca-din-puscarie_70338.html

Psalmul 38

"Doamne, nu mă mustra în mânia Ta... căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine..."

Nu este ruşinos pentru un om să-şi recunoască limitele şi greşelile sale. Este chiar de recomandat să facem asta, deoarece ne acceptăm condiţia noastră de om supus greşelilor.

A recunoaşte fragilitatea noastră şi păcătoşenia noastră în faţa Celui care este Iertare, este ceva plăcut lui Dumnezeu, care este gata oricând să ne acorde iertarea Sa, dacă venim în faţa Lui cu rugăciuni şi cu un suflet zdrobit.

"Îmi mărturisesc fărdelegea, mă doare păcatul meu," spune regele David .
Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!"

Acest psalm este un vaiet întrerupt de chemări în ajutor, a unui om conştient că greşelile sale îl menţin departe de Dumnezeu.
El este izolat, îndepărtat de Dumnezeu, supus unei ostilitaţi, ale cărei raţiuni nu le înţelege.

Este un tip de rugăciune a unui suflet înfricoşat care se teme că Dumnezeu nu-l mai iartă. "...o durere arzătoare îmi mistuie mădularele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea."

Suntem noi gata să ne recunoaştem greşelile, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte?

23.09.2013

Fără comentarii...

Fără comentarii...
Om turbat!

Lara Fabian- Je t' aime-cu traducere


Iubirea

 Iubirea este un sentiment cântat de poeți, este tema multor creații artistice, de genuri diferite, dar, deși ea ne înnobilează, aduce și multă suferința.

Cele două, iubirea și suferința, merg paralel, de-a lungul vieții noastre.
Poate, de multe ori, este mai bine să nu ai parte de-o iubire mare, ca să fii scutit de-o suferința pe măsură.

Cea mai mare izbândă în dragoste, este atunci când poți iubi pe cel ce te rănește prin vorbele și atitudinile sale, când tu cauți să-i faci bine, iar el îți răsplăteşte cu răƒu...

Viață ne e data o singură data, este unică și irepetabilă. S-o trăim în aşa fel, încât să nu se sature alții de noi, și nici noi să nu ne urăm zilele pe care le mai avem de trăit.

Frică de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, spune Cuvântul Sfânt.
Este o înțelepciune nu în accepțiunea lumii, ci ceva care te face mai bun, mai tolerant, mai altcumva...
Mă bucur că am cunoscut dragostea și bunătatea lui Dumnezeu în viață mea!
Dacă vorbim despre iubire, să nu neglijăm nici această latură a ființei umane care este iertarea.
Iertarea ne face mai bine nouă, celor care iertăm, decât celui iertat.
De câte ori trebuie să iertăm în viață? Să iertăm în fiece clipă dacă ne dorim să fim sănătoşi! Iertarea este cel mai scump medicament pentru suflet, dar și cel mai eficient.
E adevărat că există și o plăcere a suferinței. În timp, când ajungem la o anumită vârstă, devenim mai înțelepți în ceea ce privesc optiuniile noastre referitoare la viață.

Nu există boală mai grea și mai devastatoare decât ură. Ea te distruge și fizic și psihic, este că un vierme ce roade mereu, până ce ți se duce toată vlagă, este un vampir ce suge din însăși inimă celui ce se lasă robit, așa că preferați să fiți sănătoși, și mai puțin, orgolioși! Are cine să plătească celor care ne greșesc.

Poate că nu doare atât faptul că suntem trădați, cât suferă orgoliul din noi. Rănirea acestui orgoliu duce chiar la dezastre în viață unui om, dacă nu știm să-l înfrângem la timp. Orgoliul este un păcat, și, ca orice păƒcat, aduce dezastre în ființă noastrăƒ şi a celor din jur.

Când poți totul ierta,
Nu uită de Golgota!
Acolo, Isus, Fiul iubit,
A răbdat tot și-a suferit.

Deși spinii L-austrăpuns
S-a rugat şi nu s-a opus
Voinței Tatăƒlui Divin,
Ci a primit moartea senin.

Ajutăƒ-ne, Doamne,să iertăm,
dar şi totul săƒ uităm,
pentru a putea săƒ-Ți fim plăƒcuţi Ție!

22.09.2013

Dalila

Ce nume ți s-a dat Dalila…..
Și cât de bine, ai jucat un rol.
Nu ți-a păsat, că a ta îmbrățișare,
E rece ca și moartea, otrăvuri care dor.

Ce mângâieri, ce șoapte la ureche,
Tu îi spuneai, iar el cuprins de somn,
Îți adormea, în poala ta vicleană,
Iar tu îl alintai…".Iubitul meu Samson"…

El te-a crezut, că poți să-i fii mireasă.
Cu tine-a împărțit, secretul ce-a avut.
S-a îmbătat, de frumusețea-ți oarbă,
Iar pentru-n pumn de galbeni, șireato, l-ai vândut.

Ai fost tu mândră, de al tău scenariu,
Când poate auzeai, în temniță-al său plânset ?
Mă îndoiesc să cred, că-ai plâns pe piatra morii,
Ai fost unealta morții, ce n-are chip, nici suflet.

Am îndrăznit să-ți spun, Dalila din vechime.
Nu vreau să te alint, așa cum tu-ai făcut,
Când ți-am dormit în poala, cea fină ca mătasea,
Și câte nopți și zile, în ea am petrecut…..

Istoricul din cer, a vrut să ne arate,
Că vara călduroasă, nu-aduce ghiocei.
Ispita-i ca Dalila, de-o lași să te îmbete,
Cu dezmierdări de-o clipă, de dormi în poala ei.

Viorel Balcan

Despre răutate

  • Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
  • Osea 10.12; Gal 6.8-9; Iac 3.18;
  • 19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
  • 20 Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
  • 21 Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.
  • Prov 16.5; Ps 112.2;
  • 22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. –
  • 23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie. –
  • Rom 2.8-9;
  • 24 Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. –
  • Ps 112.9;
  • 25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –

Credincioşii adevăraţi

"Creştinii nu sunt oameni care se retrag din societate, ci sunt oameni care trebuie să-şi câştige respectul respectând deplin oamenii, slujind cu devotament şi lucrând ca pentru Dumnezeu. Dacă ei se despart de societate pe motiv de a nu mai păcătui, atunci încalcă în chip făţarnic Cuvântul, căci apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5.10: „Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume”.
Creştinul, ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să ştie că Dumnezeu mai are şi alţi slujitori: „Oricine să fie supus celor mai înalte stăpâniri, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Si stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. El (dregătorul) este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu ca să-l răzbune şi să pedepsească pe cel ce face răul. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului” [Romani 13.1-5].
Şi Fapte 2.47: „Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod”. Deşi există o mare deosebire între credincioşi şi necredincioşi, Dumnezeu le-a dat har, astfel încât cei credincioşi să trăiască în pace cu poporul întreg. Dumnezeu i-a binecuvântat şi i-a aşezat pentru a fi o binecuvântare.
Credincioşii adevăraţi trebuie să fie oameni de nădejde, rezonabili, împăciuitori, în toate domeniile. Făţărnicia şi fanatismul nu fac parte din creştinism. Cine nu se împacă cu creştinii este vinovat personal, pentru că el însuşi trăieşte cu o inimă împărţită."
 Sursa-FB

Modelând viitorul cu iubire: Energia sexuala si comportamentul