21.07.2010

Lupta cu depresia

Nu vreau sa fac si eu pe desteapta si sa-mi dau cu parerea, ca si asa sunt destul de multi "ocosi", cum ar zice mama.
Vreau sa relev faptul ca atunci cand aveam varsta Madalinei, la un moment dat, din cauza streului, si fiind o fire hipersensibila, si dominata de o permanenta grija pentru cei dragi, am cazut in butoiul cu melancolie, si, nereusind sa mananc aproape nimic, a la longue, mi s-a instalat o stare de depresie foarte grava. Aveam o hiperexcitabilitate in corp, incat plangeam necontrolat, atat in "odaita" mea, cat si la Biserica, de-mi era rusine ca se uitau la mine toti cei din jur. Nu reuseam nici sa ma rog pe genunchi, ci doar intinsa pe pat, ceream ajutorul divin. Starea era insuportabila, desi nu aveam nicio suferinta fizica.
Recunosc ca atunci cand nu reuseam sa mai ma descurc singura, si cand nevroza cenestopata ajugea la paroxism, ma internam in Spital, si, cu ajutorul vitaminelor si a unei cantitati infime de medicamente, reuseam, pentru o perioada, sa-mi ameliorez starea de snantate.
Chinul meu a durat cam 15 ani. De ce n-am recurs la sinucidere? Dintr-o ambitie ce vi se pare neverosimla... Nu voiam sa fac fericta o anumita persoana, care stiu sigur, ca s-ar fi bucurat de trecerea mea in nefiinta.
Am inceput sa-mi astern toate gandurile intr-un jurnal, si aceasta descarcare sufleteasca a dus la izbavirea mea.
Fata de cei din jurul meu, afisam o falsa buna-dispozitie si fericire, deoarece, orgolioasa fiind, nu-mi placea sa fiu compatimita.
Dupa ani buni de lupta, am invins depresia si am castigat batalia cu moartea.

20.07.2010

Tu, prieten-Simina

Tradare in familie-episoade traduse

Sinucidere indusa?

"Ceea ce simt este o durere foarte mare şi... nu simt nimic, decât nevoia să-mi plâng soţia, înţelegeţi? Eu nu am despre ce să stau de vorbă, cu nimeni. Nu simt să spun nimic... Nu vreau acum decât să-mi plâng soţia, nu cunosc nimic altceva. Nu mi-e nici teamă, nici... nu mi-e foame, nu mi-e somn. Simt o durere... şi trebuie să-mi plâng femeia", a declarat Petru Mircea, pentru "Puterea".
Sursa: Libertatea

Doamne, cata rautate!
Ii inteleg si pe parintii Madalinei, dar de ce trebuie sa-si acuze ginerele, daca nu prea au fost in casa fiicei lor atat timp cat ea era in viata?
Cum se spune in Biblie: "ajunge zilei necazul ei", asa trebuie sa faca toti cei care au iubit-o pe cantareata. Sa-si planga decedata in liniste, si sa lase razbunarea nejustificata, deoparte.
Ma mai deranjeaza ca cu ocazia acestui tragic eveniment, au iesit multe personaje de la "naftalina" si-si dau cu parerea.
In astfel de situatii, adevarul e la mijloc, si doar cei doi cunosteau situatia de fapt. Ca in orice casnicie, si intre ei au fost divergente, dar asta nu inseamna ca trebuia sa se recurga la sinucidere. Indusa sau nu, sinuciderea aceasta s-a produs, si faptul e consumat...