Cand mi-am publicat modestele mele incercari in ale scrisului, nu aveam bani sa-mi satisfac acest moft. Inainte, am cautat să găsesc o sponsorizare pentru a le publica, dar au fost puţine speranţe.
Oamenii dau bani pentru sport, parade de modă, balul bobocilor, venirea regelui în zonă, campanii electorale. Nu îi interesează actul de cultură şi cu atât mai puţin poezia, şi, mai ales, cea religioasă.
Atunci, am amanat 2 luni plata cheltuielilor la bloc, si am reusit, cu ajutorul editurii "Calauza", si, mai ales, incurajata de fostul director al acestui atelier de carte, dl. Valeriu Bargau,care a trecut la cele vesnice, si a sotiei sale, d-na Mariana Pandaru, sa le public. Era vorba de un volum de versuri de factura religioasa "Intre Duh si fire".
Am scos 300 de exemplare si m-am ambitionat si le-am oferit gratuit cui se nimerea: colegilor, vecinilor si altor persoane intalnite.
Mama a fost fanul meu cel mai aprig si ma bucur ca i-am facut o placere nevinovata.
Dumnezeu mi-a intors acei bani insutit, pentru ca-am facut un gest spre onoarea si cinstea Sa.
Incercati, cand faceti ceva pentru Dumnezeu, s-o faceti pana la capat, dezinteresat, si nu va intarzia sa vina binecuvantarea Lui!
01.11.2008
Inima-mi doar pentru Tine bate
Ştiu atât: cu Tine mi-e bine,
Cum aş putea trăi făr'de Tine ?
Doar Tu-mi dai linişte şi pace,
Fără Tine, nimic nu pot face.
Ştiu, Isuse, că Tu m-ai salvat,
Când la Golgota, viaţa Ţi-ai dat.
Recunosc că doar în braţul Tău
Mă pot încrede când mi-e greu.
Tu-mi eşti mamă, tată, frate,
Inima-mi, doar pentru Tine bate.
Când n-am pe nimeni şi-s părăsită,
M-ajuţi să-nving orice ispită.
În boală, necaz, disperare,
Mi-ai îndreptat paşii pe Cale.
În vremuri grele sau în nevoi,
Isuse drag, Tu eşti cu noi.
Cum aş putea trăi făr'de Tine ?
Doar Tu-mi dai linişte şi pace,
Fără Tine, nimic nu pot face.
Ştiu, Isuse, că Tu m-ai salvat,
Când la Golgota, viaţa Ţi-ai dat.
Recunosc că doar în braţul Tău
Mă pot încrede când mi-e greu.
Tu-mi eşti mamă, tată, frate,
Inima-mi, doar pentru Tine bate.
Când n-am pe nimeni şi-s părăsită,
M-ajuţi să-nving orice ispită.
În boală, necaz, disperare,
Mi-ai îndreptat paşii pe Cale.
În vremuri grele sau în nevoi,
Isuse drag, Tu eşti cu noi.
Stiu...
Când cei dragi m-au părăsit,
Ai fost cu mine, Isus Iubit.
Ştiu că, nici viaţă şi nici moarte,
De Tine nu mă mai desparte.
Uscatu`-n Mare, de s-ar prăvăli,
Eu tot pe Tine Te voi iubi.
Ai fost cu mine, Isus Iubit.
Ştiu că, nici viaţă şi nici moarte,
De Tine nu mă mai desparte.
Uscatu`-n Mare, de s-ar prăvăli,
Eu tot pe Tine Te voi iubi.
Era singura ei bucurie
O altă întâmpalare cu bunica mea a fost mai spre sfârşitul vieţii ei, care, într-un fel, i-a cauzat şi boala, mai apoi, moartea.
Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se:
-Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică.
A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară.
După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-a închis cu ea în cameră, după ce-a murit, şi plângea, plângea după străbunicuţa lui dragă, încât mamei mele îi era frică că ,,se strică copilul de cap''.
Sunt sigură că aţi fi fost încântaţi să aveţi o bunică ca a mea!
Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se:
-Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică.
A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară.
După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-a închis cu ea în cameră, după ce-a murit, şi plângea, plângea după străbunicuţa lui dragă, încât mamei mele îi era frică că ,,se strică copilul de cap''.
Sunt sigură că aţi fi fost încântaţi să aveţi o bunică ca a mea!
30.10.2008
Arta de-a fi parinte
Am gasit acest material pe un site, si, fiindca nu de mult timp, am avut probleme cu nepotul meu, caruia, intre noi fie vorba, ii sunt ca o mama, il postez ca sa vedeti in ce categorie va regasiti.
Cum sa nu fii ca parinte!
Am gasit intr-un studiu dedicat cresterii copiilor, cateva modele negative de conduita parentala. Sunt sigura ca fiecare se regaeste in cel putin un model, chiar daca nu 100%. Eu ma regasesc in 2 dintre ele :)
Parintele indulgent: copilul creste ca un salbatic facand exact ce-i place atunci cand ii place. Parintele considera restrictiile drept piedici in dezvoltarea personalitatii copilului, iar daca se bucura de libertate deplina in interactiuna cu mediul inconjurator va deveni un adult bine adaptat. Cum sa invete un copil ce inseamna judecata inteleapta, sa faca diferenta intre bine si rau, daca toate actiunile sale sunt considerate bune? Riscurile sunt ca acesti copii sa se confrunte cu probleme legate de autocontrol, anxietate, nesiguranta, lipsa de respect pentru oameni, autoritate, proprietate.
Parintele superprotector: grija exagerata fata de copil, controlul total al vietii acestuia, a mediului extern. Parintele in dorinta lui de a-l feri de tot ce i-ar putea face rau, uita ca acesta nu va invata niciodata sa se confrunte cu realitatile vietii. El ii supravegheaza rigid copilului fiecare miscare si este adesea motivat de frica si panica. Copilul este impiedicat astfel sa traiasca experienta consecintelor firesti ale unor optiuni gresite, apare incapacitatea de a fi responsabil si independent, tocirea accentuata a spiritului de initiativa, instalarea unor temeri nejustificate de actiune si de consecintele ei, izolare. Copilul ferit in permanenta de dezamagiri sau esec nu va avea ocazia sa se maturizeze prin propria cunoastere.
Parintele cicalitor: manifesta un comportament educational caacterizat printr-o repetare agasanta a indicatiilor date copiilor.O astfel de strategie il face pe copil sa creada ca nu trebuie sa asculte decat atunci cand este imperios necesar, invata sa ignore instructiunile parintilor si sa nu respecte autoritatea. Parintele va ajunge in cele din urma sa traiasca un sentiment de vina si frustrare deoarece nu va putea intelege niciodata de ce copilul nu il asculta si de ce trebuie sa tipe daca vrea sa vada rezultate.
Parintele manipulator: incearca sa controleze comportamentul exterior al copilului prin manipularea emotiilor acestuia Cateva instrumente la care regurge: acela de a-l face pe copil sa se simta vinovat, sau de a-i refuza iubirea si acceptarea. Copilul creste cu sentimentul ca nu va fi niciodata iubit sau acceptat daca nu se poarta ca atare, mai intai cu parintii, apoi cu ceilalti oameni. Acest comportament al parintilor produce in copil nesiguranta, teama de esec, teama de a nu fi respins, culpabilitate excesiva si anxietate.
Parintele autoritar: merge atat de departe cu atitudinea sa excesiv de autoritara incat ii indeparteaza pe copii, ii place sa aiba intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, fiind inabordabili. Copiii se izbesc mereu de refuzul lor, deoarece parintii considera ca orice concesie le-ar strirbi autoritatea. Comunicarea dintre parinte si copil se face intr-un singur sens, dinspre parinte spre copil si aceasta mai mult prin comenzi si admonestari. Cere copiilor perfectiunea dar nu ii incurajeaza niciodata cand fac ceva bun. Aceasta atitudine provoaca copiilor nesiguranta, complexe de inferioritate, izolare...
Respectul pe care copiii il arata parintilor dominator se bazeaza pe frica si nu pe iubire.
Parintele inconsecvent: caracterizat printr-o mare instabilitate privind modul de raportare la copii, ceea ce duce la descumpanirea lor, copiii nu vor fi niciodata siguri de modul in care vor fi tratati de parinti in momentul respectiv, fiind in mare parte influientati de starea lor emotionala de moment.
Nesiguranta copiilor este permanenta pentru ca neputandu-se raporta la reguli bine definite, ei nu stiu niciodata ce urmari ar putea avea faptele lor si care va fi reactia parintilor. Copiii vor avea probleme in exercitarea autocontrolului, a discernamantului, vor recunoaste cu greu semnalele de avertisment din viata de zi cu zi.
Parintele care pune copilul pe primul plan: parintii pentru care copilul si cresterea lui inseamna totul pe lume, pentru care copilul este un mic rege, isi privesc toate actiunile si deciziile in lumina efectelor acestora asupra copilului. Copiii crescuti conform acestei strategii isi impun vointa in mod dominator, manipulandu-si parintii si sentimentele acestora si chiar intorcandu-i unul impotriva celuilalt. Copilul risca sa devina un adult egoist, nerecunoscator, arogant si plin de importanta si nu se va raporta corect la relatiile cu cei din jur, crezand ca totul i se cuvine.
Prezentat pe scurt, chiar foarte scurt, dar astea sunt ideile principale pe care le-am desprins.
Sursa:http://www.jurnale.ro/Lectia_de_parinte__1_-e7098-88112.html
Cum sa nu fii ca parinte!
Am gasit intr-un studiu dedicat cresterii copiilor, cateva modele negative de conduita parentala. Sunt sigura ca fiecare se regaeste in cel putin un model, chiar daca nu 100%. Eu ma regasesc in 2 dintre ele :)
Parintele indulgent: copilul creste ca un salbatic facand exact ce-i place atunci cand ii place. Parintele considera restrictiile drept piedici in dezvoltarea personalitatii copilului, iar daca se bucura de libertate deplina in interactiuna cu mediul inconjurator va deveni un adult bine adaptat. Cum sa invete un copil ce inseamna judecata inteleapta, sa faca diferenta intre bine si rau, daca toate actiunile sale sunt considerate bune? Riscurile sunt ca acesti copii sa se confrunte cu probleme legate de autocontrol, anxietate, nesiguranta, lipsa de respect pentru oameni, autoritate, proprietate.
Parintele superprotector: grija exagerata fata de copil, controlul total al vietii acestuia, a mediului extern. Parintele in dorinta lui de a-l feri de tot ce i-ar putea face rau, uita ca acesta nu va invata niciodata sa se confrunte cu realitatile vietii. El ii supravegheaza rigid copilului fiecare miscare si este adesea motivat de frica si panica. Copilul este impiedicat astfel sa traiasca experienta consecintelor firesti ale unor optiuni gresite, apare incapacitatea de a fi responsabil si independent, tocirea accentuata a spiritului de initiativa, instalarea unor temeri nejustificate de actiune si de consecintele ei, izolare. Copilul ferit in permanenta de dezamagiri sau esec nu va avea ocazia sa se maturizeze prin propria cunoastere.
Parintele cicalitor: manifesta un comportament educational caacterizat printr-o repetare agasanta a indicatiilor date copiilor.O astfel de strategie il face pe copil sa creada ca nu trebuie sa asculte decat atunci cand este imperios necesar, invata sa ignore instructiunile parintilor si sa nu respecte autoritatea. Parintele va ajunge in cele din urma sa traiasca un sentiment de vina si frustrare deoarece nu va putea intelege niciodata de ce copilul nu il asculta si de ce trebuie sa tipe daca vrea sa vada rezultate.
Parintele manipulator: incearca sa controleze comportamentul exterior al copilului prin manipularea emotiilor acestuia Cateva instrumente la care regurge: acela de a-l face pe copil sa se simta vinovat, sau de a-i refuza iubirea si acceptarea. Copilul creste cu sentimentul ca nu va fi niciodata iubit sau acceptat daca nu se poarta ca atare, mai intai cu parintii, apoi cu ceilalti oameni. Acest comportament al parintilor produce in copil nesiguranta, teama de esec, teama de a nu fi respins, culpabilitate excesiva si anxietate.
Parintele autoritar: merge atat de departe cu atitudinea sa excesiv de autoritara incat ii indeparteaza pe copii, ii place sa aiba intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, fiind inabordabili. Copiii se izbesc mereu de refuzul lor, deoarece parintii considera ca orice concesie le-ar strirbi autoritatea. Comunicarea dintre parinte si copil se face intr-un singur sens, dinspre parinte spre copil si aceasta mai mult prin comenzi si admonestari. Cere copiilor perfectiunea dar nu ii incurajeaza niciodata cand fac ceva bun. Aceasta atitudine provoaca copiilor nesiguranta, complexe de inferioritate, izolare...
Respectul pe care copiii il arata parintilor dominator se bazeaza pe frica si nu pe iubire.
Parintele inconsecvent: caracterizat printr-o mare instabilitate privind modul de raportare la copii, ceea ce duce la descumpanirea lor, copiii nu vor fi niciodata siguri de modul in care vor fi tratati de parinti in momentul respectiv, fiind in mare parte influientati de starea lor emotionala de moment.
Nesiguranta copiilor este permanenta pentru ca neputandu-se raporta la reguli bine definite, ei nu stiu niciodata ce urmari ar putea avea faptele lor si care va fi reactia parintilor. Copiii vor avea probleme in exercitarea autocontrolului, a discernamantului, vor recunoaste cu greu semnalele de avertisment din viata de zi cu zi.
Parintele care pune copilul pe primul plan: parintii pentru care copilul si cresterea lui inseamna totul pe lume, pentru care copilul este un mic rege, isi privesc toate actiunile si deciziile in lumina efectelor acestora asupra copilului. Copiii crescuti conform acestei strategii isi impun vointa in mod dominator, manipulandu-si parintii si sentimentele acestora si chiar intorcandu-i unul impotriva celuilalt. Copilul risca sa devina un adult egoist, nerecunoscator, arogant si plin de importanta si nu se va raporta corect la relatiile cu cei din jur, crezand ca totul i se cuvine.
Prezentat pe scurt, chiar foarte scurt, dar astea sunt ideile principale pe care le-am desprins.
Sursa:http://www.jurnale.ro/Lectia_de_parinte__1_-e7098-88112.html
Viata pur si simplu
O ştire nemaiauzită în toată lumea!
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.
Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt..
-A murit de tot ? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa! De bună samă, că de tot! a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana.
Buni este personajul principal al tuturor scrierilor mele.
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.
Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt..
-A murit de tot ? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa! De bună samă, că de tot! a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana.
Buni este personajul principal al tuturor scrierilor mele.
29.10.2008
Puiu Chibici - Ce sunt eu ?
ALERGAM INCOACE SI INCOLO, CU PROIECTE, SPERANTE DE MAI BINE,
INVIDII, LACOMII, DAR UITAM ESENTIALUL-SUNTEM O MANA DE TARANA, UN ABUR, O ADIERE.
Doar in El aflam salvare,
Pe bratu-I gasim alinare.
26.10.2008
Da mai departe...
ATENTIE!!!!!! in biserica Sfantul Ilie din sv a fost o lucrare in care Domnul a zis sa ne pregatim....k lumea se va imputina foarte tare....
El va zgudui Pamantul de la un capat la altul.....si cei care nu vor sta langa El in vremurile astea..vor sfarsi rau......
da acest mesaj mai departe ka toti sa fim pregatiti pt aceste vremuri.....Domnul sa ne ajute..fiti binecuvantati cu totii..intoarceti-va la El caci sf.lumii e foarte aproape si as vrea sa fim cu totii in Rai..sa ne bucuram o vesnicie!!
da mai departe daca il iubesti pe Dumnezeu!
Am primit acest mesaj pe mess. si-mi fac datoria sa-l dau mai departe...
Domnul sa ne poarte de grija !
Vezi si:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Despre-sfarsitul-lucrurilor-588.htm
El va zgudui Pamantul de la un capat la altul.....si cei care nu vor sta langa El in vremurile astea..vor sfarsi rau......
da acest mesaj mai departe ka toti sa fim pregatiti pt aceste vremuri.....Domnul sa ne ajute..fiti binecuvantati cu totii..intoarceti-va la El caci sf.lumii e foarte aproape si as vrea sa fim cu totii in Rai..sa ne bucuram o vesnicie!!
da mai departe daca il iubesti pe Dumnezeu!
Am primit acest mesaj pe mess. si-mi fac datoria sa-l dau mai departe...
Domnul sa ne poarte de grija !
Vezi si:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Despre-sfarsitul-lucrurilor-588.htm
Parintii-persoanele cele mai dragi
Dragostea pentru parinti este ceruta de insasi Sfanta Scriptura.
A iubi pe cei care ti-au dat viata este o datorie si o necesitate, care izvoraste din insasi firea lucrurilor.
Eu mi-am iubit si-i iubesc nespus de mult pe dragii mei. Acum mi-a mai ramas doar mama, dar nu-mi pot scoate din minte ideea ca n-am facut mai mult pentru tatal meu, care s-a imbolnavit si, in scurt timp, s-a dus.
Pentru mine, dragostea de parinti, de frati, este mai presus de orice, e ratiunea mea de-a fi.
Iubiti-i cu toata fiinta voastra! Merita...
NAIVITATE: Iubiti-i pana mai sunt in viata!
A iubi pe cei care ti-au dat viata este o datorie si o necesitate, care izvoraste din insasi firea lucrurilor.
Eu mi-am iubit si-i iubesc nespus de mult pe dragii mei. Acum mi-a mai ramas doar mama, dar nu-mi pot scoate din minte ideea ca n-am facut mai mult pentru tatal meu, care s-a imbolnavit si, in scurt timp, s-a dus.
Pentru mine, dragostea de parinti, de frati, este mai presus de orice, e ratiunea mea de-a fi.
Iubiti-i cu toata fiinta voastra! Merita...
NAIVITATE: Iubiti-i pana mai sunt in viata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)