17.04.2009

Isus-speranta lumii



"Intr-o lume zbuciumata, care se indreapta spre o directie necunoscuta Isus ramane speranta si mangaierea celor care se incred in El. Un cantec foarte fain pe care insa nu il cunoaste multa lume. Se...
Intr-o lume zbuciumata, care se indreapta spre o directie necunoscuta Isus ramane speranta si mangaierea celor care se incred in El."

O ce valuri de-ndurare

O cantare despre suferintele lui Iisus pe Cruce.



Vinerea Mare

Mariana mi-a trimis acest minunat comentariu legat de sarbatoarea de astazi:


"E Vinerea Mare şi vin cu câteva gânduri, poate mai poetice, dar sincere, că până la urmă, ce e poezia dacă nu sinceritatea inimii îmbrăcată în cuvinte...

,,Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...

Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...

Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
pentru cea mai largă îmbrăţişare...
şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...

Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...

Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...

Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...

Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...

...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc! Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...Te iubesc fratele meu şi sora mea!...Vă iubesc, prieteni ai mei!...Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!! "

Bucuria şi lumina Învierii să îţi umple sufletul de cânt!"

16.04.2009

Maxime in legatura cu Crucea

In aceste zile premergatoare sarbatoririi Celui care a purtat pacatele noastre, si s-a sacrificat pe Lemnul Golgotei, merita sa meditam la semnificatia acestui obiect de tortura-crucea

"Există o singură artă creştină, care nu-i nici gotică, nici barocă, arta de a purta crucea."

"E o vorba crestineasca: Fiecare trebuie sa-si duca crucea.Dar de cele mai multe ori crucea este greutatea cea mare data spre purtat de catre confratii crestini".

"Incercarile prin care DUMNEZEU te trece sunt menite sa-ti largeasca inima ca sa te poata binecuvanta si mai mult."

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri.

Cand intelegi ca tot ce vine in viata ta e ingaduit de El cu un scop bine definit, poti chiar si cand e greu sa-i multumesti si sa astepti cu rabdare rezolvarea Lui.

Un om intelept nu va ingenunchea doar la iesle, ci si la cruce.

„N-aş fi crezut niciodată în Dumnezeu, dacă n-ar fi existat crucea... În lumea adevărată a durerii, cum ar putea cineva să se închine unui Dumnezeu care nu simte durerea?..."

"Nici Hristos fara cruce, nici cruce fara Hristos!"

Fiecare problema are in mainile ei un dar pentru tine.

"Cand Dumnezeu iti pune o greutate in brate , atunci cu siguranta mana Lui te sprijina!"

Crucea iti produce durere in viata asta, dar in vesnicie iti pune o minunata cununa pe cap.

Un antrenor bun nu chinuieste un om, ci formeaza un campion. La fel este si Dumnezeu pentru noi!

A-ti purta crucea in fiecare zi inseamna ca trebuie asa cum este sa ti-o porti in fiecare zi, sa nu tai din ea pentru a fi mai mica sau mai usoara".

Sursa:http://maxime.resursecrestine.ro/maxime_categorii.php

Ghetsimani-Costache Ioanid

Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câştigată în genunchi!...

Ceas de rugă fără seamăn
şi de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.

Veşnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe celalt, un pahar!...

Un pahar stătea în faţă.
Şi Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.

Tot noianul de osândă
din străvechile cetăţi,
ce-aştepta în negru clocot
ceasul asprei judecăţi.

Tot desfrâul din Sodoma,
toată cloaca din Pompei,
urâciunea lui Mamona,
şi-a mulţimilor de zei.

Toată zbura sângerândă
din cuptorul lui Moloh.
Toată ura unui Haman
şi a unui Antioh.

Toate petele de sânge
de pe vulturul roman,
de pe mâinile lui Nero
şi-a lui Diocleţian.

Toate cheagurile negre
de pe-arginţi, din vreun ungher,
a negoţului de carne,
de onoare şi de cer.

Tot ce-a strâns şi ce va strânge
vechiul şarpe ca trofeu,
de la sângele lui Abel,
până la păcatul meu...

Vai! Ce clocot de urgie,
ce mocirlă fără fund
"Tată!" strigă-n noapte Fiul.
"Tată!" văile răspund.

"Ţie toate-s cu putinţă.
N-ai măsură, n-ai hotar.
Tată veşnic, depărtează
de la Mine-acest pahar!"

Dar în cel´lalt taler iată...
plini de sânge pe oblânc,
cavalerii morţii mână
mii de duhuri în adânc.

Supt de secolii căinţei,
trece-ncovoiat Adam.
Noe, tresărind de râsul
şi batjocura lui Ham.

David, în zadar ştergându-şi
pata de pe braţul drept.
Şi în fum de idoli trece
Solomon cel înţelept...

Trec martiri, profeţi şi preoţi...
Toţi cu sufletul pătat.
Căci pe lumea asta nimeni
n-a trăit fără păcat.

Dar să ardă-n gheenă
Iacov, David, Daniel?...
Şi-acum, iată-i faţă-n faţă,
o năpârcă şi un Miel.

Ceru-ntreg priveşte lupta.
Cine va cădea răpus?
Şi broboane mari de sânge
ies pe fruntea lui Isus.

"Sfinte Tată", strigă Fiul,
"calea e nespus de grea...
Totuşi, facă-se, Părinte,
voia Ta, nu voia Mea!"

"Osana!" Răsună cerul!
Cântă îngerii-n văzduh.
Se-ncunună-n biruinţă
lupta lui Isus în Duh.

Pot să vie-acum ostaşii.
Iată-i! Victima-şi aleg.
Dar Isus acum e gata
de-a sorbi paharu-ntreg!

Şi pe creştetul Golgotei,
sus, între pământ şi cer,
vor da cea din urmă luptă
Mielul blând şi Lucifer.

Iar când Iosif va desprinde
trupul sfântului Oştean,
nevăzut, pe crucea goală,
va rămâne-nfipt... Satan!
http://poezii.resursecrestine.ro/poezii-Ghetsimani-216.htm

Invierea biruieste de Nelu Rosu

Învierea prăvăleşte piatra
De la poarta minţii ferecate
Şi redă speranţa revederii
Celor dragi îndureraţi de moarte.

Învierea reuneşte grupul
Celor ce-au promis să Îl urmeze,
Motivând şi pregătind momentul
Bisericii-n timp să se lanseze.

Învierea netezeşte drumul
Adevărului de-a fi primit,
Alungând povara necredinţei
Sufletelor ce s-au pocăit.

Învierea întregeşte planul
Martorilor dat să Îl vestească
Preţiosul Dar al Trinităţii,
Singurul lăsat să mântuiască !

Sursa:http://poezii.resursecrestine.ro/poezii-Invierea-biruieste(Marcu-16)-8945.htm

15.04.2009

Cand era Iisus pe cruce




Publicat de
georgegrama2007

Lazar Gog-Inviere

Poporasul meu, trezeste-te!-Toflea

Ramona si Puiu-Dintr-o mana de tarana

Vino si-n casa mea!



/:VINO ŞI-N CASA MEA:/
CÂND FURTUNA ESTE GREA.

ŞI CÂND SPINII RĂI MĂ-MPUNG
ŞI N-AM UNDE SĂ-M-ASCUND
CÂND FURTUNA -I TOT MAI GREA
VINO  ŞI-N CASA MEA

VANTURILE RECI CÂND BAT
PESTE AL INIMII   RĂSAD
CA SĂ PIARDA TOT AR VREA
VINO  ŞI-N CASA MEA

UN VAL CHEAMĂ ALTUL VAL
PESTE-AL INIMII HOTAR
CA SĂ RUPĂ TOT AR VREA
VINO  ŞI-N CASA MEA

ZI DOAR NUMAI UN CUVÂNT
ŞI ATUNCEA TOT CE-I FRÂNT
CAPUL SUS ÎŞI VA ŢINEA
CAND TU VII ÎN CASA MEA

Isus Hristos cel Inviat

"Un mic filmuletz pentru o inima mare.
Paste fericit tuturor romanilor si nu numai!
Iisus Hristos a inviat pt noi cei pacatosi, a invins moartea si a rupt portile iadului, eliberand toate sufletele inchise in intuneric.
In fiecare an , odata cu venirea primaverii, ne bucuram de Sfintele sarbatori pascale.
E minunat ca, odata cu venirea primaverii, natura renaste, si mai mare minune e ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat !"

Publicat de
rabbit0025

Giulgiul din Torino

Scurta istorie a Giulgiului din Torino
"Oficial, Giulgiul in care se presupune ca a fost infasurat Iisus imediat dupa crucificare apare pe scena istoriei in 1357, an in care Jeanne de Vergy, vaduva cavalerului Geoffroi de Charny (ucis in Batalia de la Poitiers din 13 septembrie 1356), il gaseste printre bunurile defunctului sau sot si il expune in abatia din Lirey, Franta. La scurt timp, Episcopul de Troyes, Henri de Poitiers, interzice expunerea publica a acestuia sub motivul ca ar fi doar o pictura si ca venerarea ei de catre credinciosi ar fi o erezie. In 1389, un alt episcop, Pierre D’Arcis anunta ca Giulgiul era un fals si ca autorul sau chiar a fost prins si a recunoscut fapta. El nu mentioneaza insa niciodata numele farsorului, iar argumentul pe care il aduce in favoarea ipotezei sale este doar acela ca existenta artefactului nu este pomenita nicaieri in Sfintele Scripturi. O acuza fara o acoperire solida, cazuta in desuetudine odata cu trecerea timpului. Nobilul Humbert de Villersexel este primul care preia artefactul si il ascunde in propriul castel de teama hotilor. Luois de Savoia (cel care plateste anual o suma importanta de bani abatiei din Lirey pentru a renunta la pretentiile de proprietate a relicvei), este urmatorul detinator al Giulgiului si il expune publicului in numeroase orase europene. Din 1532, relicva intra in posesia Casei de Savoia si ramane astfel pana in 1983, an in care este donata Vaticanului."
Vezi tot articolul: giulgiului-din-torino

14.04.2009

Jertfa Domnului

Asculta aceasta melodie superba a lui Puiu Chibici despre jertfa Domnului!


Puiu Chibici-De n-ai fi cunoscut calvarul

Sacrificiu

Dacă sacrificiul Lui s-ar cântări,
Zeci de univrsuri deajuns n-ar fi.
Toată Galaxia şi ar fi puţin,
Să măsoare, Doamne, al Tău chin.

Să înţeleagă, lumea nu poate,
Jertfa Ta când ai fost dat la moarte.
Pentru mulţi, eşti şi azi de neînţeles,
Că jertfa pentru păcat ai ales.

Unii chiar nu vor să înţeleagă
Şi veşnicia cu Tine s-aleagă.
Dăruirea-Ţi lumii a adus
Împăcarea eternă cu Cel de Sus.

Alimentaia vegetariana-riscuri

Alimentaţia vegetariană te poate îmbolnăvi

Trecerea la alimentaţia vegetariană nu este o decizie pe care să o adopţi doar pentru a fi în pas cu moda. Asta pentru că acest tip de alimentaţie implică mai multe riscuri, întrucât renunţarea la carne vine împreună cu câteva carenţe:

Carenţa de fier. Chiar dacă se poate obţine din legume sau din suplimente nutritive, acest fier anorganic nu se absoarbe la fel de eficient ca fierul provenit din carne.

Carenţa de zinc. Ca şi în cazul fierului, există o diferenţă de absorbţie. Lipsa zincului din organism afectează creşterea şi dezvoltarea sexuală, sistemul de reproducere, imunitatea şi duce la creşterea ritmului de îmbătrânire.

Carenţa de vitamina B12. Absenţa ei duce la o stare de oboseală generală, pierdere a apetitului, tulburări hematologice, neuropsihiatrice (moartea celulelor nevoase, depresie, paralizii).

Sursa:Gandul
alimentatia-vegetariana

13.04.2009

Un altfel de botez-Toflea

Voia Ta-Carmen Prodan


Dati slava cu totii Tatalui Ceresc!Dati slava cu totii Tatalui Ceresc!

Fericire deplina-Carmen Prodan



"Oricat de greu e-al vietii drum
Domnul e mereu cu mine,
Sunt fericit, chiar de-am lacrimi pe obraz"

Traiasca Domnul!-Simina


TRÄIASCÄ DOMNUL cu Simina
Vezi mai multe video din Muzica
"Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele."
Psalmii - 18
Publicat de Cerboaicaiubita

Tara mea-Ligia si Gaby


Tara mea, loc de vis,
Tara mea, paradis,
Caci Isus un loc mi-a promis.

Indemn la pocainta-Ligia Bodea si Gaby Ilut


Vino, azi, prietene!

12.04.2009

Inocenta



Dragute!



Nepoatele verisoarei mele. Frumoase si inteligente.


Trei surori



Mara, Sara, Dora, fetite absolut superbe, nepoatele verisoarei mele.


Invierea Domnului

Autor: Attila Varga

"Pastile este cea mai veche si cea mai importanta sarbatoare crestina, fiind celebrat inca din epoca apostolica. Sfantul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre Sarbatoarea Pesah, a evreilor, lui Iisus Hristos si i-a indemnat pe crestini sa-l omagieze pe Mantuitor. Numele de Pasti a fost rostit de primii crestini la comemorarea anuala a Cinei celei de Taina. In primele veacuri ale crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastile Crucii si Pastile Invierii. Cu timpul, intelesul cuvantului Pasti s-a restrans numai la Sarbatoarea Invierii. Celebrarea incepea dupa prima luna plina ce urma echinoctiului de primavara. Deoarece data Pastelui este legata atat de echinoctiul de primavara, cat si de fazele Lunii, stabilirea acestuia a dus la calcule diverse si complicate, mai ales ca multe orase mari nu luau in consideratie aceeasi zi pentru echinoctiul de primavara. Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic au stabilit, in anul 325, ca toata crestinatatea sa sarbatoreasca Pastile in prima duminica cu luna plina a echinoctiului de primavara, fara a fixa precis data acestui echinoctiu. Urmand aceasta regula, Pastile nu putea fi mai devreme de 22 martie si mai tarziu de 25 aprilie.
Aceste zile ale celei mai importante sarbatori crestine care si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, aduc fiecaruia dintre noi un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa cat si de traditii: oul pictat sau incondeiat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale, cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii. In seara de Inviere, conform traditiei, toata lumea merge la biserica pentru a participa la slujba si pentru a lua lumina. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor Pasca, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma. Fiecare credincios poarta in mana o lumanare aprinsa din lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului.
Catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastile decalat, dar lumea ortodoxa de rit vechi sau nou a convenit sa-l celebreze in acelasi timp. Culte precum cel penticostal, adventist sau baptist sarbatoresc Pastile alaturi de religia majoritara - in Romania alaturi de ortodocsi, iar in Occident alaturi de catolici. Indiferent de confesiune, Invierea lui Iisus este momentul pe care intreaga lume il sarbatoreste in acelasi spirit, chiar daca la date diferite. Slujba de Inviere incepe de la miezul noptii, practicata inca din Evul Mediu, cand oamenii asteptau rasaritul soarelui pentru a se porni in procesiunea spre biserica.

Asa cum se obisnuieste din strabuni, slavitul praznic al Invierii Domnului este intampinat cu salutul crestinesc: "Hristos a inviat!" spus cu toata inima, la care raspundem senini, cu toata convingerea: "Adevarat a inviat!" Invierea lui Iisus este pentru noi crestinii o certitudine, un adevar de credinta si totodata un adevar istoric, un adevar suprarational devenit fapt istoric, realitate. Este o minune a lui Dumnezeu demonstrata istoric, un miracol inscris cu martori in filele istoriei, pentru eternitate.
Tinand seama de cele doua naturi unite tainic in persoana lui Iisus, cea omeneasca si cea divina, Invierea Domnului este, dupa cele doua firi, istorie si miracol, fapt istoric si divin totodata. Ca fapt istoric, evenimentul Invierii s-a petrecut pe cand, la Roma, domnea imparatul Tiberiu iar in Palestina guvernatorul Pilat.
Invierea Domnului este un eveniment probat cu martori, numerosi fiind cei ce L-au vazut si-au stat de vorba cu El dupa Invierea Sa. Primul martor a fost Maria Magdalena, dar L-au vazut si-au stat de vorba cu El si femeile mironosite. Petru si Ioan au fost primii Sai ucenici care au alergat la mormant, dar l-au gasit gol, acolo aflandu-se numai giulgiul de inmormantare. Ei au crezut ca Domnul a inviat cu adevarat, dupa cuvantul Scripturii. In aceeasi zi, Iisus s-a aratat celor doi ucenici Luca si Cleopa, care mergeau spre Emaus, iar in seara aceleiasi zile s-a aratat ucenicilor Sai, care se adunasera de frica iudeilor, intr-o casa, zicandu-le: "Pace voua! Eu sunt, nu va temeti".
Un martor cu totul incontestabil ca Iisus a inviat este Sfantul Apostol Pavel, care, intalnindu-se si stand de vorba cu El, pe drumul Damascului, din adversarul cel mai de temut al lui Iisus si al crestinilor, a devenit Apostolul neamurilor, marele propovaduitor si martor al Invierii Domnului.
In afara de martorii invierii Domnului sunt si marturiile acestora din care reiese in mod cu totul evident ca Invierea Domnului e un eveniment istoric a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala sau inlaturata din memoria istoriei. Un sir neintrerupt de crestini au vestit-o si si-au dat viata marturisind-o in decursul istoriei. Certitudinea Invierii Domnului sta la temelia crestinismului si este izvorul nadejdii noastre in invierea cea de obste.

Miracolul Invierii
Privita dupa natura divina a persoanei lui Iisus, Invierea Sa e un miracol, pentru ca El n-ar fi putut invia, daca n-ar fi fost si Dumnezeu in acelasi timp. Mantuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu n-a fost niciodata lipsit de putere dar, vietuind ca om, intr-o desavarsita smerenie si umilinta, nu si-a aratat puterea Sa divina. Inviind din morti, Mantuitorul nu s-a intors la viata Sa de mai inainte de moarte, in trupul Sau omenesc, asemenea lui Lazar din Betania, fiicei lui Iair sau fiului vaduvei din Nain, pe care Iisus ii inviase din morti. Acestia, fiecare la sorocul cuvenit, au murit din nou, fiindca ei imbracasera la inviere trupurilor lor pamantesti supuse osandei mortii din pricina pacatului.
Invierea lui Hristos care a urmat unei parodii blasfemiatoare de judecata, dupa oprobiul Rastignirii, moartea si chinurile istovitoare, ingroparea in mormantul inchis, pecetluit si pazit bine de strajeri, dupa bucuria lui Iuda, a lui Caiafa si a lui Varava, dupa explozia de ura, de minciuna si de rautate, a biruit, pentru El si pentru noi.
Prin moartea si Invierea Lui credem si ne mantuim si traim in marile idei morale care au devenit patrimoniul spiritual al intregii omeniri. Invierea lui Hritos a rupt valul care acoperea omului misterul existentei post-mortem, a deschis vietii omenesti o privire spre zarea vesniciei, a luat mortii rolul si caracterul de sfarsit tragic si dureros.
Iisus Hristos "a fost dat mortii in trup", cum spune Sfantul Apostol Petru, dar "a fost facut viu in duh", a murit in trup omenesc, dar a inviat in trup dumnezeiesc. Cu trupul Sau innoit si desavarsit, deplin induhovnicit, Iisus a trecut prin piatra mormantului sau, prin usile incuiate ale camerei unde erau Sfintii Apostoli. Cu acelasi trup duhovnicesc s-a inaltat la cer in vazul Sfintilor Sai Apostoli. In felul acesta, inviind din morti, Mantuitorul S-a descoperit ca adevarat Fiu al lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru. Pe scaunul maririi, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in ceruri sade si aici cu noi este, in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.
Intrucat Mantuitorul "a gustat moartea pentru fiecare om", oamenii toti au fost rascumparati de sub osanda mortii. Din marea lui dragostea fata de noi, Dumnezeu, iertandu-ne greselile, ne-a daruit si viata in duhurile noastre, facandu-ne vii impreuna cu Hristos.
Fie ca Invierea Domnului, sarbatoarea sarbatorilor si praznic al praznicelor, sa aduca bucurie in toate casele si inimile credinciosilor. Pretutindeni unde este inchinat Domnul nostru Iisus Hristos, ziua Invierii Lui sa reverse mai multa lumina in cugetele noastre, mai multa bunatate in oameni, multa liniste si spor intru toate.
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, in fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin. In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin: HRISTOS A INVIAT!"
Sursa:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Invierea-Domnului---Sfintele-Pasti-1440.htm