Se afișează postările cu eticheta cantece de lauda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cantece de lauda. Afișați toate postările

17.05.2013

Te-am căutat

Te-am căutat Isuse, pe drumul vieţii mele,
În noaptea cea mai tristă, dar şi în bucurii
Când am fost foarte slab, şi fără mângâiere
Tu mi-ai fost sprijin tare şi pace, zi de zi.

Căci Te-am chemat ades în rugăciune
Îngenuncheat de-atâtea zeci de ori
Cerându-Ţi Tată, ca în Sfântul Nume
Cu braţul Tău, în greu să mă-nconjori.

Cerându-Ţi biruinţa şi-un strop de alinare
Cu inima plângeam, ca nimeni să nu ştie
Dar Tu vedeai de sus că-n lacrime amare
Se-amestecau adesea, dureri şi bucurie.

Doar gândul veşniciei mă ţine pe-a Ta cale
Dorinţa mea nestinsă de-a fi în cer cuTine
Iubirea ce-ai sădit-o asemeni ca pe-o floare
Şi mâna Ta cea caldă ce-n ajutor îmi vine.

Căci ce aş fi eu oare, fără deTine Tată
Şi cum aş rezista, în lumea asta-nfrântă?
Când prea puţini mai au o inimă curată,
Şi tot mai mulţi Te-aud, dar nu Te mai ascultă.

Dar eu mă-ncred în Tine, şi-n bunătatea Ta
În veşnica iubire ce ştiu că mi-o păstrezi,
Şi am s-aştept în taină, oricât ar mai dura
Căci chiar dacă azi taci, eu ştiu că Tu lucrezi.

La vremea hotărâtă când totu-i pregătit
Din cerul slavei Tale am să primesc răspuns
Şi-atunci vedea-vor toţi acei ce m-au rănit
Că Cel ce mi-a dus greul, ai fost doarTu, Isus.

Cu mânaTa de Tată tristeţea mi-alungai
Dar omul avea grijă, să mi-o aducă iar,
Şi-acel moment de pace pe care mi-l lăsai
Se transforma pe loc, în lacrime de-amar.

Dar ştiu că va veni o zi de sărbătoare,
Unde tot greul vieţii va trece ca în vânt
O zi de bucurie, şi-o veşnică splendoare
Cu Tatăl Dumnezeu, Fiul şi Duhul Sfânt.

Atunci al nost' Păstor, ne va striga pe nume,
Şi-n dragostea eternă în braţe ne va strânge,
Când nu va mai fi cine, speranţa să ne-o curme
Şi lacrimi de durere din ochi nu vor mai curge.

30.04.2013

Sonetul crucii

Și lemnul se stingea a sacrificiu,
Dezmoștenit de propria-i pădure,
Când, cunoscând sărutul de secure,
Se-ncrucișa tăcut pentru supliciu.

A-mbrățișat damnați prin vremi obscure,
Dar ce purta acum pe frontispiciu,
Era-nceputul unui edificiu
În care Domnul slavei să se-ndure.

Un lemn, o cruce se-nfrățea cu slava
Sub mușcături atroce de piroane,
Când lumea își scuipa spre ea otrava,
Dar Cel crucificat, prins de frisoane,

Înnobila iar, prin iertare, pleava:
Pe ei, pe noi, pe mii de milioane!
 
 Simion Felix Marțian

http://bisericapenticostalamaranatavulcan.wordpress.com/2013/04/29/sonetul-crucii/

14.07.2012

Te caut

Te caut, Doamne, în zorii zilei
În floarea cu miros amețitor
Și-n roua de pe firul ierbii,
Dar și-n suspinul dulce de izvor.

Te caut, Doamne, după-amiază
În soarele ce leneș stă pe cer,
În fiece colț din lumea trează
Și-n picurii de ploaie care pier.

Te caut, Doamne, pe-nserate
Când totul de-ntuneric e străpuns
În sufletul cu porți ferecate
Care de Tine e și-acum pătruns.

Te caut, Doamne, căci așa doresc
Cu toata ființa mea de tină:
Pe Tine, doar pe Tin' să Te-ntâlnesc
Azi și-n Dimineața de lumină.

De Cristina-Magdalena Francu
Sursa:http://www.resursecrestine.ro

08.01.2012

"Strainul"-poezie crestina


"Am ascultat din nou, m-au cuprins fiorii, de cate ori Il alungam pe Domnul din drumul nostru, uitand ca El ne priveste si ne sustine intotdeauna... Sufletul vibreaza la amintirea jertfei Lui supreme, nu poti ramane indiferent la atata sensibilitate, Iti multumim Doamne ca Tu nu ne alungi de la Tine!"-comentariu de pe Youtube
https://youtu.be/Zpp7kMmLX4w

17.07.2011

Doar Tu, Domnul meu

Cine-mi este pace în marea furtună?


Cine e cu mine când fulgeră,tună?

Cine este cu mine mereu!?!

Dacă nu Tu, Domnul meu!

Cine e cu mine când singur mă simt?

Când în piept teamă, fiori se aprind…

Cine e cu mine când îmi este greu?

Dacă nu Tu, Domnul meu!



Cine cu mine când sunt la răscruce?

Cine-i cu mine când ziua se duce?

Cine-i cu mine când temeri vin mereu?

Dacă nu Tu,Domnul meu!



Cine e cu mine când lacrimi pe-obraz

Se scurg şi simt că-s singur în necaz…

Cine e cu mine când suspin din greu?

Dacă nu Tu, Domnul meu!



Cine e cu mine când ispite se ivesc?

Şi-n piept mai aprig ele lovesc!?!

Cine mă scoate la liman mereu?

Dacă nu Tu, Domnul meu!



Cine e cu mine când vechiul duşman

M-atacă, el, şarpele cel viclean?

Cine-mi e pavăză şi scut mereu?

Dacă nu Tu, Domnul meu!



Ştiu cine este, căci în orice ceas,

Doar Tu lângă mine ai ramas…

Statornic, credincios mereu

Fii binecuvântat, o, Dumnezeul meu!

-Amin-

De Tabita Ioniţă

De AICI

16.04.2011

Intrarea Domnului in Ierusalim

Venea pe măgăruş agale

Să intre în Ierusalim,

Ştia că îl aşteaptă-n cale

Moarte, suferinţă şi trădare,

Dar chipu-I strălucea sublim.



Îerusalimul se trezise

Profetul cel vestit sosea

Mulţimea iată se-mbulzise

Că toţi credeau ce li se zise

Că El, Profetul, vindeca!



Ramuri de finic rupeau

Şi-I aşterneau în cale...

La înviat pe Lazăr, îl slăveau!

De bucurie oamenii strigau,

Mărire Ţie! Osanale!



Mărire Împăratului ce vine!

Osana! Oamenii se bucurau,

Doar El se tulburase-n Sine

Ştia cine-L va vinde, cine...

Şi toate acestea îL dureau.

***

„Pentru asta am venit în lume”

Vorbea cu ucenicii Lui

„Chiar pentru ceasu-acesta anume,

Să mor pentru întreaga lume...

Şi apoi la Tatăl să Mă sui.”

Autor: Greta Andreica
 
Sursa: AICI

27.01.2011

Iubire vesnica

Când cei dragi m-au părăsit,
Ai fost cu mine, Isus Iubit!
Ştiu că, nici viaţă şi nici moarte,
De Tine nu mă mai desparte.
Uscatul in Mare, de s-ar prăvăli,
Eu tot pe Tin' Te voi iubi.

06.11.2010

Rugaciune

Doamne,
Ajută-mă să Te servesc,
Până-n praf să mă umilesc!
Şi în orice clipă-a mea,
Să-Ţi recunosc măreţia!

Iar celor aproape căzuţi,
Te rog mult să le ajuţi,
De rele să se căiască,
Iertarea Ta s-o primească!

02.10.2010

Ceasul Judecatii

Ceasul Judecăţii

Au început curent să cadă 
Peste pământul blestemat, 
Judecătile, făr - de tăgadă 
Ale Domnului ce l-a creat. 

Dezastre mari, calamităţi
Prin uragane, prin furtuni, 
Ne-arată că sunt judecăţi 
În voia Marii-Nţelepciuni. 

Cutremurele, ce-l zgâlţâie 
Şi-i tremură-ale lui temelii, 
Ne-arată că sfârşitu-i suie 
Tot mai mult spre veşnicii. 

El, ce a hrănit prin veacuri 
Din rodul său orice făptură, 
Se va preface în mari lacuri 
Modificând, a lui structură. 

Căci munţii s-or scufunda 
Şi-n locul, unde altă dată, 
Ei faima în nori şi-o ridica -
Parcă n-au fost niciodată! 

Cutremurul grozav de mare 
Ce-i ultimul, ce se vesteşte, 
Va pune capăt ştiinţei care, 
Crezut-a că-i totul poveste. 

Dar iată, atunci va fi târziu 
Schimbare de a o mai face, 
Căci judecăţi mari în pustiu 
Pământu-ntreg îl va preface. 

Şi pe drept, se poate spune 
Căci Tatăl Sfânt, e insultat, 
De-a lumii mare stricăciune 
De rău-ntins în lung şi-n lat. 

Când e privit cu indiferenţă,
De lumea, conruptă în mers, 
Şi va ajunge acea frecvenţă 
Neoprită, de nici un demers, 

Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci va suporta supliciul
C-a lepădat sfânta credinţă.


Sursa, iAici

11.09.2010

Ce-i viata ta-Costache Ioanid

Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
Nu se mai șterge nicidecum.

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plâns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decât sânge,
dar sânge sfânt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frânge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn răbdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămâiţa.
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai şterge nicidecum…


Alte poezii de acelasi autor Aici

08.09.2010

Voia Ta

Când doi sau trei, în rugă, se unesc,
Ei pe Tine, Doamne, Te slăvesc.
Ruga lor va fi ascultată
Când Ţie Îţi este adresată.

Ce cer după sfântă voia Ta
Le dăruieşti, Doamne, totdeauna.
De nu-Ţi sunt pe plac rugile lor,
Tu nu le vei veni în ajutor.

05.08.2010

Psalmul 1-Daniel Hozan

Ferice-i omul ce porneste
Luandu-si zilnic a sa cruce
Cu cei rai nu se-mprieteneste
La sfatul lor el nu se duce

Cu pacatosii nu se-opreste
Pe calea lor intunecata
Si pe-a lor scaun de batjocori
Nu se opreste niciodata

Ci el placerea si-o gaseste
In tainele lui Dumnezeu
La legea lui si zi si noapte
Adanc el cugeta mereu

El este ca un pom sadit
Pe langa un izvor de apa
Da rod la timpul potrivit
Si nu se usca niciodata

Deaceea nu e-ngrijorat
Si nu sta la rascruce
Ca orice-ncepe a lucra
La bun sfarsit aduce

Nu-i tot asa cu cei ce-s rai
Ce misuna pamantul
Ei sunt ca pleava de la grau
Pe care-o sufla vantul

Ei nu pot tine capul sus
La Judecata mare
Nici omul pacatos adus
In Sfanta adunare

Caci Domnul binecuvinteaza
Pe cei neprihaniti
In calea lor mereu vegheaza
Si-i face fericiti

Dar calea celor pacatosi
Desi-i atragatoare
Desi atatia merg pe ea
Ea duce la pierzare.
Sursa, aici

25.07.2010

Sa fii mic

Eu sunt doar un copilaş,
Dar mă-ncred în Tine.
Numai Tu, Isuse drag,
Eşti mereu cu mine.

Dimineaţa, mă trezesc
Şi privesc afară,
Ce minuni, ce frumuseţi,
Doamne, ne dai iară!

Numai Tu, Isus Iubit,
Iubeşti copilaşii,
De aceea Îţi cântăm
Ca şi îngeraşii.

Şi odată, toţi am vrea,
În frumoasa Ţară,
Să ne duci, la Tine, Sus,
Unde-i veşnic, primăvară.


,,Să fii mic, dar să fii bun,
Să asculţi de-ai tăi părinţi,
Să nu fi ne-ascultător,
Ca să poţi zbura spre nor.’’
De Adriana Susan

11.07.2010

Cat timp?

De ce-L laşi la uşă, afară,
Când El bate? A câta oară ?
Îl laşi să plece singur, părăsit,
Ar putea fi Cerescul Iubit!

De ce nu-L întâmpini în prag,
Că te-a răscumpărat cu mult drag ?
De ce nu-ţi predai inima ta?
Orice jignire, El poate uita.

De ce umbli pe căi întinate?
Că s-a dat pentru tine la moarte.
Vino, vino, suflet sărman!
În lumea asta, totu-i în van.

09.07.2010

Imi pare rau

Regret mult după tinereţea risipită,
Departe de Tine, căzută-n ispită!
Îmi pare nespus de rău după viaţa mea,
Pe care n-am pus-o, Doamne, în slujba Ta!

Rătăceam fără Tine, tot, tot, mai departe,
În bezna adâncă, pe drumuri deşarte.
Niciodată, nu-Ti ascultam duiosul glas,
Ce mă-ndemna să scot din lume al meu pas.

Dar Tu, pentru toate păcatele, m-ai iertat
Şi din întunericul crudei morţi, m-ai scăpat.
Nu am cuvinte, îndeajuns, să Îţi mulţumesc,
Fiule Sfânt, venit la noi din Tronul Ceresc 

19.03.2010

Daca Hristos a inviat- Nelu Rosu

Daca Hristos a inviat,
Se cade sa fim impreuna,
La inchinare ori la sfat
Sa nu lipsesti ca e pacat,
Chiar de nu-i vreme buna.

Daca Hristos e Dumnezeu,
I se cuvine inchinare
Si la usor, dar si la greu
Sa il asculti supus mereu,
Chiar de-i ispita mare.

Daca Hristos e al tau Domn,
Este normal sa il urmezi,
Treaz mai ales, dar si in somn
Sa dai al marturiei ton
Chiar de roade nu vezi.

Daca Hristos a fost vazut
Trebui' s-accepti credinta,
Ca esti mai tanar ori trecut
Sa-ti faci din Biblie un scut
Chiar de-i grea pocainta.

http://www.resursecrestine.ro

Bucurii de Florii- Nelu Rosu

De ne-ntrecut e bucuria de Florii,
Caci Creatorul urca spre cetate,
Smerit pe un asin inaintind
Sa-si viziteze fiintele create.

Dar de romani dorind eliberati
Noroadele L-au vrut ca Imparat,
Cuvinte mari si daruri I-au adus,
Insa Mesia trist a lacrimat.

Plini de mandrie ziduri aratau
Celui ce intai lumea o zidise,
Afland apoi cu toti, cutremurati
Caci necredinta spulber-a lor vise.

Lasati copiii, Domnu-a poruncit,
Cantand sa implineasca profetia,
Lumea sa strige, muntii si Marea,
Laude si osanale lui Mesia.

Smeriti si astazi sa Il laudam
Prin Duhul Sfant spre Cetatea promisa,
Pe Cel ce a venit din Vesnicii
Poarta din Ceruri sa avem deschisa.

Sursa: http://www.resursecrestine.ro

04.03.2010

Fiul nerisipitor

- Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ţi-am dus greul ca un rob
şi n-ai fost vesel niciodată.

- Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie
ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie...

- Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini.
Şi mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.

- O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine...

- I-ai dat inel împărătesc
si mantie de in cu ciucuri.
Iar eu de ani şi ani trudesc,
şi tu de mine nu te bucuri.

- Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu.
El s-a întors din foc şi gheaţă!
El a fost mort şi azi e viu,
iar tu trăieşti şi nu ai viaţă.
Costache Ioanid
Sursa: www.resursecrestine.ro