30.05.2008

Crima oribila

Acum, Michel Fourniret are 66 de ani, iar odioasa sa sotie are 59.
Procesul a luat sfarsit si el a fost condamnat pe viata, iar ea, la 28 de ani.
El va avea 96 de ani, cand va putea cere punerea in libertate conditionata.

Sotia sa, MO, a fost considerata coautoarea la una din cele 7 crime.
Una din victime a fost Natacha Danais in varsta de 13 ani, ucisa in 1990.
Mama fetei, citata ca martor, a spus ca fata ei avea vise ca orice adolescenta care au fost spulberate de acesti doi criminali. MO a fost cea care a determinat-o pe fetita sa urce in masina, iar violul a fost comis post-mortem.
Unul dintre avocati sustine ca M.O a fost elementul forte al tandemului ucigas.
Va urma

Sursa : Le Figaro

29.05.2008

Vremuri grele

Când l-am cunoscut pe viitorul tată al copiilor mei, eram la nunta celor ce aveau să-mi devină naşi. Ea era verişoară primară cu mine, iar mirele era ca un frate cu cel care avea să-mi devină soţ.

El era cel de-al doilea copil al unei familii de cinci copii, cel mai mic, Vasile, având doar patru ani, când le-a murit mama! Sărmana rămăsese însărcinată cu cel de-al şaselea copil, numai că bunica lui a învăţat-o pe fiica sa să facă ceva ca să piardă sarcina. Aşa a făcut nefericita. Şi-a introdus o plantă sălbatică în vagin şi a aşteptat să vadă rezultatul.

Multe femei procedau aşa. Chiar bunica mea îmi povestea cum proceda ea ca să scape de o sarcină nedorită. Lua o plantă din grădină, de obicei, fiind vorba de pelin, şi şi-o introducea înăuntru.
-Bună, spălai pelinul înainte ?, întrebam eu curioasă.
-Da de unde!, răspundea ea cu candoare, uimită de aşa întrebare. Cine se spăla atâta ca voi! Ne spălam doar sâmbăta ca să mergem a doua zi la biserică.
Buna mea a fost o femeie foarte rezistentă şi a scăpat de la multe nenorociri care s-au abătut asupra sa.

Nu la fel s-a întâmplat şi cu mama sotului meu care a făcut un avort septic, în urma manevrelor greşite de a scăpa de sarcina cu pricina.
Au plecat cu ea s-o ducă la spital, unde a stat două săptămâni. I-a cerut mamei sale să îi facă "laşti" cu lapte, să i le aducă la spital. Când a ajuns la spital la ea, medicii i-au spus bătrânei că trebuie s-o ia acasă pe fiica ei, fiindcă nu se mai putea face nimic. Au făcut rost de o căruţă şi au scos-o din spital, dar pe drum s-a stins. Înainte, a cerut să îi dea apă din râu şi a murit apoi.

A fost jale mare în sat, deoarece au rămas orfane cinci suflete nevinovate, doar cu tatăl şi cu bunica maternală, care, după un an, s-a stins şi ea. Nu s-a putut împăca cu ideea că fiica i-a murit din cauza ei, ea fiind autorul moral al acestei fapte.

După puţin timp, copiii au fost duşi la orfelinate, mai puţin, fiica cea mai mare, care a ramas acasă ca să se ocupe de gospodărie, alături de tatăl ei.

Era prin 1947, după război, când era sărăcie lucie în multe familii. Fraţii lui Ioan au avut noroc -daca se poate numi asa,- că au fost duşi la orfelinat. Altfel, ar fi rămas slugi pe la cei bogaţi, fără un minim de pregătire. Toţi erau frumoşi, inteligenţi şi descurcăreţi, viaţa fiind mentorul cel mai bun. Unii dintre ei s-au dus şi la facultate, obţinând bursă socială, şi mai lucrând în timpul vacanţei, au reuşit să se menţină pe linia de plutire în viaţă, ba chiar să se ia la întrecere cu mulţi care au primit totul de-a gata de la părinţi.

Suferinta...

Am fost, de mai multe ori, internată în spital, unde am cunoscut fel de fel de femei aflate în diferite situaţii disperate, nu doar din cauza bolii, dar şi din cea a unei vieţi materiale precare, şi a unor situaţii familiale ajunse la limita suportabilului.

În timp, mi-am dat seama că situaţia mea, pe lângă a altor năpăstuite, se deosebea ca de la cer la pământ!
Alte femei erau maltratate, şi fizic şi psihic, de către soţi, alungate din casă, lipsite de mijloace materiale, fără serviciu, cu copii minori de crescut. Nu este de mirare că se cufundau în acool, prostituţie, droguri, fiind nişte prăzi uşoare în mâna lui Satan., putând oricând comite fapte necugetate.

Mă gândesc ce bine ar fi dacă în astfel de momente de cumpănă ale vieţii, ar fi cineva care să asculte confidenţe, să aline pe cel torturat psihic, să dea o învăţătură bună…
Nu ar mai fi atâtea crime abominabile, părinţii nu şi-ar mai ucide copiii în somn, de teama de-a nu-i lăsa în lume părăsiţi, nu ar mai exista atâta tragedie umană!

Vedem zilnc, în Media, consecinţa unor fapte necugetate duse dincolo de uman, dar foarte puţine cazuri de mijlociri ale rudelor, ale comunităţii la Tatăl Ceresc, pentru cei năpăstuiţi.

Eu, chiar de a doua zi, după internare, îmi reveneam, şi, de cele mai multe ori, le îmbărbătam pe aceste oropsite ale destinului, le ajutam cum puteam; cu o vorbă bună, o încurajare, sau chiar le ascultam confesându-se, şi reuşind, astfel, să iasă din muţenia pe care ţi-o dă suferinţa psihică.
Nu o dată, am plâns de mila lor, neputincioasă la atâta suferinţă!
Viaţa nu este uşoară pentru nimeni!

Dumnezeu ne trece prin diferite încercări, şi, chiar dacă, pe moment, mai murmurăm, abia mai târziu, ne dăm seama că El a avut un plan cu noi, chiar în suferinţă fiind, ca să fim Lumini, să purtăm poveri, să alinăm pe cei trudiţi şi împovoraţi.

"Vanatoarea de virgine"

Intre anii 1987-2001, francezul Michel Fourniret a violat si ucis 7 fete, dupa ce le-a ademenit cu ajutorul actualei sale sotii, Monique Olivier, care a participat la orori abominabile asupra victimelor inocente.
La procesul care a inceput in anul 2004, monstrul declara : "inainte nu aveam nevoie sa agresez pe cineva pentru a-i obtine virginitatea" . Doar dupa casatoria cu actuala sotie, Monique, "deceptionat si frustrat" de-a nu fi fost el cel care si-a deflorat sotia, a trait de atunci "bantuit, bantuit,bantuit" de dorinta de-a " poseda un simbol" spune el la proces, la un moment dat.
Va urma

Sursa: Le Figaro

28.05.2008

Perpetuitate


Prea des, hrănesc himere
descărnate,
În castel de nisip cu ferestre
uitate.
Uneori, concep scene
deşănţate,
În taverna hazlie a minţii
Întortochiate,
Dar adăp şi vise de puritate,
Şi sufletu-mi umplu de zări
neconturate.
Din aceste imagini disparate,
Făuresc cruda perpetuitate.

Noapte

Clopotele, lugubru, răsună
În miez de noapte cu lună.
Tresar iar speriată din somn,
Vraja s-a rupt, nu pot s-adorm.

Gândul hoinar iarăşi porneşte,
Calmul moare, frica sporeşte.
Mintea fuge, ţese scenarii,
Haotice planuri, carnavaluri.

Pot oare sarabanda opri,
Şi liniştea dorită găsi ?
În cuibar de jar mă perpelesc,
Dar ispăşire tot nu găsesc.

Te rog, Doamne, să ies din impas
Şi deznădejdii să nu dau glas !
De vrajă să nu fiu dependenă,
La mrejele ei, absentă…

Nedumerire

Am probleme cu netul si nu stiu ce are, de-mi da mereu eroare.
S-a rezolvat de mult, dar las totusi postul acesta.

27.05.2008

Balsam pe rana

Sunt pom cu rod, lâng-o fântână,
În zi toridă-apă rece, bună.
Umbre materne, ce învăluie lin,
Soare apocaliptic pe cer senin,

Balsam pe-o rană adâncă,
Rouă catifelată pe luncă,
Înfiorare în miez de noapte,
Plăpânde visuri de puritate,

Lună hieratică după o eclipsă,
Versuri de sânge într-o elipsă,
Sudoare şi belşug de grâne,
Strigăte-n noapte şi…suspine.