Casa Domnului - Biserica - este o construcţie care trebuie sa îndeplineasca anumite criterii:
-să fie un loc de pace, de linişte şi de primire pentru cei care-i trec pragul.
-sa fie un spaţiu concret, un loc precis, care să-i aducă celui care se refugiază aici de neliniştitoarea agitaţie a vieţii cotidiene, un suport, unde să-şi depună povara sufletească, să se poată simţi, odată intrat, oaspetele mult dorit.
Credincios sau nu, cel care intră în Casa Domnului trebuie să poată simţi o pace interioară, o chemare la o viaţă sufletească, un adăpost care să-l înalţe sufleteşte.
În timp de restrişte oamenii se simt mai protejaţi, mai ocrotiţi, cu o mai mare putere de-a învinge răul, atunci cand se găsesc în Casa Domnului. Ei simt aici oaza de încredere de care au atâta nevoie! Aici este izvorul dădător de speranţe, de optimism, de balsam în lupta cu forţele întunericului.
Oamenii trebuie să găsească în Casa de rugăciune lumina şi bunătatea unei priviri, să ştie că în acest loc ei nu mai sunt orfani…, că aici îi aşteaptă un Salvator, că vor afla, printre ceilalţi credincioşi, părtăşia, înţelegerea aproapelui, energia pozitivă, iubirea.
Eşti tu gata, creştine, să-l ajuţi pe cel intrat pe poarta Casei Domnului să se simtă acasă, ferit de intemperiile vieţii cotidiene şi ale păcatului? Te simţi tu neîndreptăţit când oferi scaunul tău celui care a intrat pentru prima dată printre fraţii tăi? Domnul te cheamă să nu oboseşti în a depune orice efort pentru cauza chemării la credinţă a sufletelor rătăcite. Chiar un pahar cu apă, oferit în numele Lui, va fi scris în Cartea faptelor bune, cu atât mai mult atunci când oferi locul tău celui intrat, iar tu poate că vei sta în picioare…
În Cer, mare sărbătoare este
Când un păcătos se căieşte!
Când lupta cu păcatul a-ncetat,
Atunci Satan e dezarmat
Şi e învins, Cerul a câştigat!
-să fie un loc de pace, de linişte şi de primire pentru cei care-i trec pragul.
-sa fie un spaţiu concret, un loc precis, care să-i aducă celui care se refugiază aici de neliniştitoarea agitaţie a vieţii cotidiene, un suport, unde să-şi depună povara sufletească, să se poată simţi, odată intrat, oaspetele mult dorit.
Credincios sau nu, cel care intră în Casa Domnului trebuie să poată simţi o pace interioară, o chemare la o viaţă sufletească, un adăpost care să-l înalţe sufleteşte.
În timp de restrişte oamenii se simt mai protejaţi, mai ocrotiţi, cu o mai mare putere de-a învinge răul, atunci cand se găsesc în Casa Domnului. Ei simt aici oaza de încredere de care au atâta nevoie! Aici este izvorul dădător de speranţe, de optimism, de balsam în lupta cu forţele întunericului.
Oamenii trebuie să găsească în Casa de rugăciune lumina şi bunătatea unei priviri, să ştie că în acest loc ei nu mai sunt orfani…, că aici îi aşteaptă un Salvator, că vor afla, printre ceilalţi credincioşi, părtăşia, înţelegerea aproapelui, energia pozitivă, iubirea.
Eşti tu gata, creştine, să-l ajuţi pe cel intrat pe poarta Casei Domnului să se simtă acasă, ferit de intemperiile vieţii cotidiene şi ale păcatului? Te simţi tu neîndreptăţit când oferi scaunul tău celui care a intrat pentru prima dată printre fraţii tăi? Domnul te cheamă să nu oboseşti în a depune orice efort pentru cauza chemării la credinţă a sufletelor rătăcite. Chiar un pahar cu apă, oferit în numele Lui, va fi scris în Cartea faptelor bune, cu atât mai mult atunci când oferi locul tău celui intrat, iar tu poate că vei sta în picioare…
În Cer, mare sărbătoare este
Când un păcătos se căieşte!
Când lupta cu păcatul a-ncetat,
Atunci Satan e dezarmat
Şi e învins, Cerul a câştigat!