Tatiana Stepa-Copaci fara padure

Din pacate, moartea necrutatoare a mai rapit un talent.
Si foarte tanara. S-o ascultam pe aceasta cantareata talentata.
Dumnezeu s-o odihneasca!

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul

nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure



Publicat de: georgegrama2007

Draguti cu noi insine

Vedeti mai jos cum putem fi draguti cu noi insine.

http://www.nana.fr/Pages/ContentCategory/Article.aspx?id=42799&resID=36737

Ce minunat-Ovidiu Liteanu

Frumoasă-i viaţa ce-o trăiesc cu Dumnezeu,
E minunat că L-am primit pe Fiul Său.
În noaptea neagră rătăceam şi voia Lui n-o cunoşteam,
Înspre osândă zi de zi eu alergam.
/:Dar Dumnezeu m-a căutat, la El pe nume m-a chemat
Eu L-am primit şi de păcate m-a iertat:/

Ce minunată-i viaţa mea cu Domnul Sfânt,
E-o bucurie zi de zi pe-acest pământ.
Chiar de n-am aur şi argint, îl am pe El şi-s fericit
A mea comoară este-n cer, sunt mântuit.
/:A fi bogat înseamn-a fi, un mântuit în veşnicii,
Acolo sus în ţara unde-s bucurii:/

Frumoasă-i viaţa ce-o trăiesc cu-al meu Hristos,
Sunt mântuit, de-aceea Ii cânt bucuros.
Chiar dacă-s multe încercări,sunt fericit chiar şi-n dureri,
Căci în curând, eu voi pleca spre-albastre zări.
/:Dar pân-atuncea voi cânta, prin Duhul Sfânt mă voi ruga,
Şi în credinţă, pe ISUS L-oi aştepta:/.

O, dac-ai şti ce-ndurător e Dumnezeu,
Că te aşteaptă zi de zi iubitul meu,
Ascultă-L şi nu amâna, acum ISUS te va ierta,
Cu mântuire, Domnul meu te va-mbrăca.
/:Cu-adevărat, El ne-a iubit, pe-o cruce Domnul S-a jertfit,
Crezănd în El, să fii, pe veci, un mântuit:./

Destine frante

Zilele acestea se discuta mult despre crima studentilor din Timisoara.
Doi tineri frumosi, inteligenti, dotati de Dumnezeu cu tot ceea ce-si poate dori un tanar.
Crescuti cu frica lui Dumnezeu, atat Carmen cat si Sergiu.
Oare cand au inceput sa greseasca acesti copii?
Cand s-au departat de Dumnezeu si-au luat-o pe calea pierzaniei.
M-au impresionat foarte mult parintii celor doi, care, cu dragoste pentru copiii lor, inca mai cred, fiecare in parte, ca celalalt e de vina, si nu propriul odor.
Doamne, sa nu fie nimeni in pielea lor!
Apoi, nu pot sa nu ma gandesc si la victima, care "nu beia, nu fuma, era la locul lui", dupa spusele cunoscutilor, dar neascultarea de Dumnezeu l-a dus la acest deznodamant tragic.
Doamne, lumineaza-ne mintea, fie tanari sau batrani, sa stim cum sa actionam in viata, si sa ne fie rusine de oamneni si teama de Tine!

Ganduri ce ne sensibilizeaza...

Sorin M. isi exprima ideile pline de sensibilitate, care ne imbogatesc sufleteste si ne apropie mai mult de Tatal Ceresc.

"Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi mulţumesc...
De prietenia Ta cu care îmi colorezi sufletul
Şi care nu se opreşte doar la vorbe şi gânduri
De roua dimineţii ce-mi face ochii strălucitori
Şi mă-ndeamnă să privesc spre cer în zori
Să îmbrăţişez smerit şi fericit tot universul
De unde-mi picură pe suflet dorul, versul

Îţi mulţumesc de tot ce-mi dai Tu mie
Mă iarta, iubirea-mi nu e cum aş vrea sa fie…
Aş vrea să-Ţi arăt cât de mult m-am schimbat,
Dar mă uit la mine, mai am atâtea de lăsat.
Tu, pentru mine, ai lăsat în ceruri nemurirea,
Mi-ai oferit în dar prietenia şi iubirea,
M-ai legănat pe braţele Tale
Şi sufletul mi-ai deschis în zeci de petale...

Uneori, când sufletul mi-e răvăşit de furtună,
Tu-mi eşti curcubeul ce alungă norii ce se adună
Şi mâna de prieten şi frate picurând ajutor
Peste chipu-mi de lut brazdat de lacrimi de dor.
Tu-mi eşti soarele ce mă-ncălzeşte-n lumină
Şoptindu-mi duios: „Orice durere iubind se alină!”

Despre iubire

Un comentariu gasit pe blog de la Sorin M . Sper ca nu se supara ca l-am preluat.

"Ne iartă,... fluviile nu curg spre mare cu atâta repeziciune precum noi oamnii spre greşală.... Ne place să ni se vorbească despre greşeli, dar să nu fie nimeni dintre noi vizat în mod concret. Tocmai de aceea, pentru că noi, fiii lui Adam, doream să fim mari, Tu Doamne, Te-ai făcut mic. Pentru că noi nu vrem să ne plecăm, Tu Doamne, Te-ai umilit. Pentru că noi vrem să stăpânim, Tu ai venit ca să slujeşti....
Viaţa noastră este atât de mult alcătuită din vieţile altora, că face cu ele un amalgam din care e greu, e imposibil să mai separi substanţele iniţiale, în stare pură. Tocmai de aceea, niciodată nu putem ce proporţii iau faptele boastre-n viaţa celuilalt. Răul pe care i l-am făcut rămâne bun făcut....
Cât de puţin se cunosc oamenii! Îşi dispreţuiesc, îşi minimalizează trecutul, se leapădă fără nici o jenă - faţă de ei înşişi, în primul rând - de bucăţi din ei, din ceea ce a însemnat trupul şi sufletul lor la un moment dat, şi-n schimb le cer altora să rămână ca o stâncă, neschimbătorii ca un mit. Câtă superficialitate e-n om...Dacă cineva are încredere în tine eşti obligat să-i îndreptăţeşti încrederea.
Omul care nu ştie să dea la oparte ce-a fost şi ce-o să fie şi cum ar trebui şi care nu se nu se dăruieşte lui ce are, are cel mai mare defect..."

Spre Paradis de George Cornici

Spre Paradis nu-i calea lină
Sunt spini şi curse şi noroi
Şi vin ispite ca un roi
S-atace liniştea deplină.

Sunt situaţii multe-n care
Şi Lucifer şi-ai lui agenţi
Trimit tumult, trimit curenţi
Ca să creeze stări precare.

De-atâtea ori în pribegie
Duşmanii crucii ne pândesc
Să pună-n noi un duh firesc,
Să ne învăluie-n urgie.

Dar noi spre Cer călătorim
Cu-ncredere şi îndrăzneală
Să fim în sfera siderală
Nu pe pământ ca să pierim.

Privim ’nainte, doar ’nainte
Căci ştim ce ne aşteaptă Sus
În Patria fără apus
Unde nu-s piedici, nici morminte.

Când răni avem suntem purtaţi
Pe braţele mântuitoare
Aceluia ce dă candoare
Spre-a fi, mereu, neîntristaţi.

Primejdiile-s la tot pasul
Dar n-avem teamă; e cu noi
Cel ce-a făcut din noi eroi
Ce depăşim, oricând, impasul.

Spre Paradis nu-i drumul lin
Sunt piedici multe, bolovani,
Sunt mulţi nemernici şi tirani
Experţi în tot ce naşte chin,

Dar mergem fără ezitare
Spre lumea unde nu-s terori
Ci doar sublime sărbători
Şi-acea dumnezeiască stare.

Sursa: resursecrestine.ro

Ce s-ar intampla?

danuta mi-a trimis acest mesaj:
"Ce s-ar intampla daca… …Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi, deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri? …
Daca Dumnezeu s-ar hotari sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi? …Nu am mai vedea inflorind nici o floare, deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie? …
Daca Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia, deoarece noi nu am citit-o azi? …
Daca Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj, deoarece noi nu il ascultam intotdeauna? …Daca Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru? …
Daca usa bisericii s-ar inchide, deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie? …
Daca Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?"
Oare cati meditam la intrebarile justificate din acest mesaj?

Alergie la ...TV

"Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), desi nu este inca recunoscuta ca atare, sensibilitatea la undele electromagnetice este o maladie in toata puterea cuvantului, de care sufera circa 3% din populatia globului."alergici

Incertitudine

Ni se intampla, de multe ori, sa ajungem in situatii critice, cand ni se pare ca ne fuge pamantul de sub picioare.
Acum cativa ani, am facut un nodul pe sânul stâng, pe care l-am descoperit întâmplător. Am mers la medic şi m-a trimis la Oncologie, cum se face în atari cazuri. Doctoriţa de la Oncologie nu m-a menajat, ci m-a trimis la clinică, la Cluj-Napoca.
Nimeni n-a ştiut cât am plâns, înainte de-a merge la clinică! Aveam nevoie acuta de mângâierile si de încurajările celor dragi, mai mult ca oricand.
Am plecat la clinica, la Cluj, unde, din fericire, nu mi s-a confirmat diagnosticul cel crud, ci era doar un chist, depistat la biopsie.
Vă imaginaţi fericirea mea! Cerul mi s-a părut de un albastru mai intens, divin de albastru! Păsărelele ciripeau cu triluri îngereşti. Toată natura era în sărbătoare, alături de mine!
Parcă toţi oameni erau complici la fericirea mea.

E sarbatoare

Daca e duminica, e sarbatoare.

Bucurati-va ascultand muzica religioasa.

Fiti mai buni, mai concilianti, slaviti pe Dumnezeu!
Sunteti un "balsam pe rana" pentru cei din jur?

Balsam pe rana

Sunt pom cu rod, lâng-o fântână,
În zi toridă-apă rece, bună.
Umbre materne, ce învăluie lin,
Soare apocaliptic pe cer senin,

Balsam pe-o rană adâncă,
Rouă catifelată pe luncă,
Înfiorare în miez de noapte,
Plăpânde visuri de puritate,

Lună hieratică după o eclipsă,
Versuri de sânge într-o elipsă,
Sudoare şi belşug de grâne,
Strigăte-n noapte şi…suspine.



Astazi:Tu din vanturi faci solii-Cornel Cuibus