Ni se intampla, de multe ori, sa ajungem in situatii critice, cand ni se pare ca ne fuge pamantul de sub picioare.
Acum cativa ani, am facut un nodul pe sânul stâng, pe care l-am descoperit întâmplător. Am mers la medic şi m-a trimis la Oncologie, cum se face în atari cazuri. Doctoriţa de la Oncologie nu m-a menajat, ci m-a trimis la clinică, la Cluj-Napoca.
Nimeni n-a ştiut cât am plâns, înainte de-a merge la clinică! Aveam nevoie acuta de mângâierile si de încurajările celor dragi, mai mult ca oricand.
Am plecat la clinica, la Cluj, unde, din fericire, nu mi s-a confirmat diagnosticul cel crud, ci era doar un chist, depistat la biopsie.
Vă imaginaţi fericirea mea! Cerul mi s-a părut de un albastru mai intens, divin de albastru! Păsărelele ciripeau cu triluri îngereşti. Toată natura era în sărbătoare, alături de mine!
Parcă toţi oameni erau complici la fericirea mea.
2 comentarii:
Slava Domnului!
Da, Mihaela, El merita toata slava noastra.
Trimiteți un comentariu