Clopotele, lugubru, răsună
În miez de noapte cu lună.
Tresar iar speriată din somn,
Vraja s-a rupt, nu pot s-adorm.
Gândul hoinar iarăşi porneşte,
Calmul moare, frica sporeşte.
Mintea fuge, ţese scenarii,
Haotice planuri, carnavaluri.
Pot oare sarabanda opri,
Şi liniştea dorită găsi ?
În cuibar de jar mă perpelesc,
Dar ispăşire tot nu găsesc.
Te rog, Doamne, să ies din impas
Şi deznădejdii să nu dau glas !
De vrajă să nu fiu dependenă,
La mrejele ei, absentă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu