Invierea Domnului

Autor: Attila Varga

"Pastile este cea mai veche si cea mai importanta sarbatoare crestina, fiind celebrat inca din epoca apostolica. Sfantul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre Sarbatoarea Pesah, a evreilor, lui Iisus Hristos si i-a indemnat pe crestini sa-l omagieze pe Mantuitor. Numele de Pasti a fost rostit de primii crestini la comemorarea anuala a Cinei celei de Taina. In primele veacuri ale crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastile Crucii si Pastile Invierii. Cu timpul, intelesul cuvantului Pasti s-a restrans numai la Sarbatoarea Invierii. Celebrarea incepea dupa prima luna plina ce urma echinoctiului de primavara. Deoarece data Pastelui este legata atat de echinoctiul de primavara, cat si de fazele Lunii, stabilirea acestuia a dus la calcule diverse si complicate, mai ales ca multe orase mari nu luau in consideratie aceeasi zi pentru echinoctiul de primavara. Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic au stabilit, in anul 325, ca toata crestinatatea sa sarbatoreasca Pastile in prima duminica cu luna plina a echinoctiului de primavara, fara a fixa precis data acestui echinoctiu. Urmand aceasta regula, Pastile nu putea fi mai devreme de 22 martie si mai tarziu de 25 aprilie.
Aceste zile ale celei mai importante sarbatori crestine care si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, aduc fiecaruia dintre noi un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa cat si de traditii: oul pictat sau incondeiat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale, cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii. In seara de Inviere, conform traditiei, toata lumea merge la biserica pentru a participa la slujba si pentru a lua lumina. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor Pasca, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma. Fiecare credincios poarta in mana o lumanare aprinsa din lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului.
Catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastile decalat, dar lumea ortodoxa de rit vechi sau nou a convenit sa-l celebreze in acelasi timp. Culte precum cel penticostal, adventist sau baptist sarbatoresc Pastile alaturi de religia majoritara - in Romania alaturi de ortodocsi, iar in Occident alaturi de catolici. Indiferent de confesiune, Invierea lui Iisus este momentul pe care intreaga lume il sarbatoreste in acelasi spirit, chiar daca la date diferite. Slujba de Inviere incepe de la miezul noptii, practicata inca din Evul Mediu, cand oamenii asteptau rasaritul soarelui pentru a se porni in procesiunea spre biserica.

Asa cum se obisnuieste din strabuni, slavitul praznic al Invierii Domnului este intampinat cu salutul crestinesc: "Hristos a inviat!" spus cu toata inima, la care raspundem senini, cu toata convingerea: "Adevarat a inviat!" Invierea lui Iisus este pentru noi crestinii o certitudine, un adevar de credinta si totodata un adevar istoric, un adevar suprarational devenit fapt istoric, realitate. Este o minune a lui Dumnezeu demonstrata istoric, un miracol inscris cu martori in filele istoriei, pentru eternitate.
Tinand seama de cele doua naturi unite tainic in persoana lui Iisus, cea omeneasca si cea divina, Invierea Domnului este, dupa cele doua firi, istorie si miracol, fapt istoric si divin totodata. Ca fapt istoric, evenimentul Invierii s-a petrecut pe cand, la Roma, domnea imparatul Tiberiu iar in Palestina guvernatorul Pilat.
Invierea Domnului este un eveniment probat cu martori, numerosi fiind cei ce L-au vazut si-au stat de vorba cu El dupa Invierea Sa. Primul martor a fost Maria Magdalena, dar L-au vazut si-au stat de vorba cu El si femeile mironosite. Petru si Ioan au fost primii Sai ucenici care au alergat la mormant, dar l-au gasit gol, acolo aflandu-se numai giulgiul de inmormantare. Ei au crezut ca Domnul a inviat cu adevarat, dupa cuvantul Scripturii. In aceeasi zi, Iisus s-a aratat celor doi ucenici Luca si Cleopa, care mergeau spre Emaus, iar in seara aceleiasi zile s-a aratat ucenicilor Sai, care se adunasera de frica iudeilor, intr-o casa, zicandu-le: "Pace voua! Eu sunt, nu va temeti".
Un martor cu totul incontestabil ca Iisus a inviat este Sfantul Apostol Pavel, care, intalnindu-se si stand de vorba cu El, pe drumul Damascului, din adversarul cel mai de temut al lui Iisus si al crestinilor, a devenit Apostolul neamurilor, marele propovaduitor si martor al Invierii Domnului.
In afara de martorii invierii Domnului sunt si marturiile acestora din care reiese in mod cu totul evident ca Invierea Domnului e un eveniment istoric a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala sau inlaturata din memoria istoriei. Un sir neintrerupt de crestini au vestit-o si si-au dat viata marturisind-o in decursul istoriei. Certitudinea Invierii Domnului sta la temelia crestinismului si este izvorul nadejdii noastre in invierea cea de obste.

Miracolul Invierii
Privita dupa natura divina a persoanei lui Iisus, Invierea Sa e un miracol, pentru ca El n-ar fi putut invia, daca n-ar fi fost si Dumnezeu in acelasi timp. Mantuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu n-a fost niciodata lipsit de putere dar, vietuind ca om, intr-o desavarsita smerenie si umilinta, nu si-a aratat puterea Sa divina. Inviind din morti, Mantuitorul nu s-a intors la viata Sa de mai inainte de moarte, in trupul Sau omenesc, asemenea lui Lazar din Betania, fiicei lui Iair sau fiului vaduvei din Nain, pe care Iisus ii inviase din morti. Acestia, fiecare la sorocul cuvenit, au murit din nou, fiindca ei imbracasera la inviere trupurilor lor pamantesti supuse osandei mortii din pricina pacatului.
Invierea lui Hristos care a urmat unei parodii blasfemiatoare de judecata, dupa oprobiul Rastignirii, moartea si chinurile istovitoare, ingroparea in mormantul inchis, pecetluit si pazit bine de strajeri, dupa bucuria lui Iuda, a lui Caiafa si a lui Varava, dupa explozia de ura, de minciuna si de rautate, a biruit, pentru El si pentru noi.
Prin moartea si Invierea Lui credem si ne mantuim si traim in marile idei morale care au devenit patrimoniul spiritual al intregii omeniri. Invierea lui Hritos a rupt valul care acoperea omului misterul existentei post-mortem, a deschis vietii omenesti o privire spre zarea vesniciei, a luat mortii rolul si caracterul de sfarsit tragic si dureros.
Iisus Hristos "a fost dat mortii in trup", cum spune Sfantul Apostol Petru, dar "a fost facut viu in duh", a murit in trup omenesc, dar a inviat in trup dumnezeiesc. Cu trupul Sau innoit si desavarsit, deplin induhovnicit, Iisus a trecut prin piatra mormantului sau, prin usile incuiate ale camerei unde erau Sfintii Apostoli. Cu acelasi trup duhovnicesc s-a inaltat la cer in vazul Sfintilor Sai Apostoli. In felul acesta, inviind din morti, Mantuitorul S-a descoperit ca adevarat Fiu al lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru. Pe scaunul maririi, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in ceruri sade si aici cu noi este, in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.
Intrucat Mantuitorul "a gustat moartea pentru fiecare om", oamenii toti au fost rascumparati de sub osanda mortii. Din marea lui dragostea fata de noi, Dumnezeu, iertandu-ne greselile, ne-a daruit si viata in duhurile noastre, facandu-ne vii impreuna cu Hristos.
Fie ca Invierea Domnului, sarbatoarea sarbatorilor si praznic al praznicelor, sa aduca bucurie in toate casele si inimile credinciosilor. Pretutindeni unde este inchinat Domnul nostru Iisus Hristos, ziua Invierii Lui sa reverse mai multa lumina in cugetele noastre, mai multa bunatate in oameni, multa liniste si spor intru toate.
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, in fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin. In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin: HRISTOS A INVIAT!"
Sursa:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Invierea-Domnului---Sfintele-Pasti-1440.htm