Viata-o lupta continua

Am ştiut că Dumnezeu mă va ajuta!
Cuvintele Bibliei sunt mai mult decât adevărate! El nu-l lasă, nicicând, pe cel pe care îl iubeşte. Eu mă simt iubită şi ocrotită de El. Slavă Lui, în veci de veci! Amin!

Am trecut şi prin bune şi prin rele, dar… c’est la vie. Nimeni nu poate să spună că are doar suişuri în viaţă, şi nu are şi coborâşuri. Altfel, viaţa ar fi anostă. Cel ce a creat-o a dorit să ne fie bine, să nu cunoaştem şi abisuri, doar Everest-uri, dar Satana nu doarme şi ne fură liniştea prin orice mijloace, mai ales, dacă îi dăm şi noi ajutor, şi îi dăm, de cele mai multe ori.



Simina-Viata mea

Omul cel sărman este tot timpul la cheremul celor două forţe, care acţionează în Univers; forţa Binelui, şi cea a Răului. Viaţa este o luptă continuă, şi, ca în orice război, cei mai tari înving. Nu întotdeauna, însă, învinge forţa pumnului, ci, de cele mai multe ori, câştigă forţa minţii, a răbdării, a optimismului.

Dacă nu aş fi avut mai multe înştiinţări, în legătură cu izbânda mea, aş fi capitulat de la primele încercări. Dar, fiindcă mi-am scris aceste prorocii, care mi-au fost făcute, şi le citeam periodic, mi-am spus că nu pot face altceva decât să aştept. Şi am aşteptat! Uneori, luni de zile, alteori, ani, dar, în final, nu a fost nici o iotă, care să nu se ducă la îndeplinire.

Cuvântul lui Dumnezeu este Da şi Amin!

Glorie Tatălui Ceresc, în veci de veci!

Simina-Viata mea II



Citatele favorite de pe blogul:http://ama2675.blogspot.com/

"Exista o viata invizibila, subterana ca un zacamant, pe sub viata aceasta
considerata unica si invulnerabila, ori poate survoland-o, ca o adiere de vant
aparent inofensiva si care, cu toate acestea, ne intra invizibila, infiorandu-ne
cu sarutul ei. In clipa cand ne atinge viata invizibila, simtim ca ne fuge
pamantul de sub picioare. Este o impresie efemera, tine abia cat o extrasistola,
cat dainuie senzatia de cadere inainte de a te cufunda in somn, sau contactul
tainici si vascos al vinei cand mintim nauciti, fara sa stim macar ca mintim,
si, bineinteles, fara sa intrezarim urmarile minciunii.

Faptul ca dragostea are un ingredient de indobitocire este demonstrat de
aceste conversatii, ce abunda in aceleasi subiecte roase cu o staruinta ce ar
face sa se inroseasca orice martor accidental.

Pana atunci, in relatiile mele cu femeile, ma izbisem mereu de acelasi
obstacol: dupa ce stateam o bucata de vreme impreuna, incepeam sa ma plictisesc
si cautam pretexte ca sa scap de ele. Aveam nevoie de despartire pentru ca
dorinta de a le vedea sa reinvie, ca sa continui astfel sa joc rolul de
indragostit aspirant. Simpla posibilitate a unei vieti in comun ma umplea de
dezgust, caci imi erau de ajuns cele cateva ore petrecute in compania lor
(cateodata, nici macar trecerea dintr-o zi in alta) ca sa simt muscatura
lehamitei, nascute, mai degraba decat din comportamentul femeii de langa mine,
din propriile mele scheme mentale, prea atasat de comoara singuratatii, pe care
o dobandisem atat de greu si la care nu eram gata sa renunt cu una, cu doua.

Credeam cu naivitate ca durerea se metamorfozeaza intotdeauna, evoluand
spre manifestari mai benigne, chiar mangaietoare; si poate asa se intampla cand
este vorba despre o suferinta purificatoare, cand se naste din cainta sau din
statornicia unei pierderi."