Imi pare nespus de rau sa aud ca cei 4 copii s-au stins in mod stupid, dar nu sunt de acord sa se invinovateasca nici familia, nici autoritatile pentru acest accident nefericit.
Multe familii de oameni bogati, titrati, cu bunici avuti si inteligenti, si-au pierdut copiii in tot felul de accidente. Asa e viata.
Imi amintesc cum mama mea ne lasa o zi intreaga, si pleca la munca campului, incredintandu-ne doar in mana Domnului.
Un frate de-al meu, culcat in troaca, ca nu aveam leagan, s-a miscat atat de mult, incat s-a rasturnat troaca peste el, si-a ramas cu nasul in pamant, mai, mai sa se sufoce. Un alt frate de-al meu a dat foc la claia de fan, de era sa ia casa foc . Exemplele pot continua, dar nu erau atatea comitete si comitii care sa-i condamne pe sarmanii parinti.
Imi aduc aminte de intamplarea nefericita din viata unei doctorite renumite in orasul meu, careia i s-a inecat fiul adolescent-unicul- dar nimeni nu i-a facut un proces de intentie.
Amintiti-va de actrita Romy Schneider careia i-a murit baiatul in mod stupid, in tepii portii sale.
Dupa ce ca oamenii sunt nenorociti de propria lor drama, le mai facem si procese de intentie, ba chiar penale.
Doamne, fereste-ne de astfel de intamplari tragice!
2 comentarii:
Nu cunosc acest caz decât din spusele tale.
Într-o oarece măsură ai dreptate...
Trebuie, însă, să recunoaştem necesitatea RESPONSABILIZĂRII PĂRINŢILOR! Chiar şi trăgându-i la răspundere pentru accidentele nedorite ale copiilor cărora cu drag le-au dat viaţă, pentru devierile acestora de la normele sociale, etc.
Priveşte-n jur şi vei vedea atâtea nenorociri săvârşite de minori cărora nu li s-a dat elementara educaţie în familie, care au scăpat de sub controlul adulţilor... Ei, minorii, sunt de vină? Nu, părinţii ce s-au mulţumit a-i lăsa în voia sorţii... "Nu am ce-i face! Nu mă mai înţeleg cu copilul meu!" - e ceea ce spun cei mai mulţi. Dar până acum ce au făcut, ca să nu se ajungă într-o astfel de situaţie? Mai nimic: le-au asigurat, după posibilităţi, adăpost şi hrană. Copilul nu-i un simplu ... animal. Are nevoie de mult mai mult pentru a-l integra social: educaţie, afecţiune, înţelegere...
Regretabil că astea li se întâmplă şi oamenilor sărmani...
Subscriu la tot ce-ai spus, dar, in cazul acestor parinti e cu totul alta situatie. Cui i-ar fi trecut prin minte ca ei pot face asemenea lucru?
O vecina, fiind intrebata cine e de vina, a raspuns ca Dumnezeu. Desigur ca El nu-i vinovat, dar cruda soarta, da.
Trimiteți un comentariu