Callatis Praise - Doamne mai vreau Rusalii

psalm 139

...............
24. Doamne,
Vezi daca sunt pe o cale rea
si du-ma pe calea veciniciei!

Invata sa te multumesti!!!

Cuvintele ar fi de prisos...

Pe zi ce trece, suntem tot mai nemultumiti.
Sa invatam arta de-a fi multumitori!

Invata!

Daca am pune in aplicare mesajul acestui cantec, n-am mai fi carcotasi, nemultumiti, deprimati.

Viata este atat de scurta si o traim intr-o vesnica agitatie, nemultumire de tot si de toate.

Am avut, in ultimele trei saptamani, internata in spital,o verisoara, la Neurologie.
Facuse un accident vascular, si, dupa ce-a zacut, cazuta in baie, mai multe zile, a fost gasita si dusa la spital. In acest rastimp, am vazut 2 persoane care au decedat acolo. Ele erau cele mai bine dintre celelalte paciene-atat cat poti fi in acel loc, zambitoare, vorbarete, si deodata au facut al doilea atac si au murit!
Ce e viata? Un abur, o adiere...


Zilele ne trec ca un fum,
Viata ni se face scrum.
Oasele sunt inghetate
Si ne-apropiem de moarte...

Sa ne atasam cat mai mult de Dumnezeu, cu mintea, cu inima, cu toata fiinta noastra!
Sa ne amintim ca:

Averi ca Solomon de-am avea,
Memento mori totdeauna!

Am gasit versurile acestui cantec
si pentru ca mi-au placut atat de mult,
imi permit sa le adaug aici.

INVATA DE LA TOATE

Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra, cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Cum sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare, ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele, ca-n ceruri sunt numai osti.
Invata de la greier, cand singur esti sa canti,
Invata de la luna, sa nu te inspaimanti.
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei,
Si dute la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti pe veci !

Paradox

Ne rugam zilnic pentru cei cu care convietuim, dar, din ce o facem, ne poartă mai multă ranchiună.
Este ceva invers proporţional şi paradoxal, aş zice, acest fenomen, experimentat de mama şi de sora mea. Poate că este o revoltă inconştientă, mai ales pentru cei ramasi orfani de unul sau ambii parinti.
Aceşti copii rămân cu traume foarte adânci, câte zile au! S-au descurcat singuri în viaţă, de la vârste fragede, şi devin foarte agresivi, la cea mai mică contradicţie, şi acumulează manii obsesive pentru cele mai neînsemnate ,,greşeli ale semenilor'', pe care le amplifică şi nu le uită. Ele devin un leit-motiv al minţii, al vieţii şi-al atitudinii lor.
Ce avem de facut? Sa-i intelegem, sa ne purtam cat putem de bine cu ei, cat depinde de puterile noastre de-a suporta, si sa-i aducem inaintea Tronului divin, in rugaciunile noastre.

Obama Vs McCain at Al Smith Dinner

Dupa cum se vede din acest videoclip,
intre cei doi este o "ARMONIE PERFECTA"...

Partasie

Părtăşiile mele cu Tine,
Sunt zări senine, cu plaiuri line.
Viaţa toată, în a Ta prezenţă
E revărsare din abundenţă:
De linişte, binecuvântare,
Unde rănile-şi găsesc alinare,
Oază senină, repaus divin,
Şi bucurie trăită din plin!

Atunci nu va mai fi...

Asteptam clipa minunata cand:

Nu va mai fi nici noapte, nici chin,
Ci doar un Etern Soare Divin.
Nu va fi ură, gelozie,
Ci încredere pe vecie.

Nu, bocete şi întristare,
Ci veselie şi cântare.
Nu jigniri, insulte, blesteme,
Nici cel ce plânge, cel ce geme.

Nu, furt, spargeri, infamie,
Ci doar eternă bucurie.
Nu, afaceri murdare, mită,
Nici cel ce suferă, se vaită.

Tot omul va fi preafericit,
Dacă-n sfinţenie, a trăit.

Siguranta deplina cu El

Desi am postat unele din poeziile care vor aparea pe acest blog si pe alte site-uri, deschid acest ciclu de postari cu unele din modestele mele incercari de a-L cinsti pe Creator, care merita toata lauda noastra.

Când eşti bolnav, cu trupul vlăguit,
Încrede-te doar în Tatăl Iubit!
Când toţi cei din jur te dispreţuiesc,
Ai un prieten bun, pe Tatăl Ceresc.

De-ai ajuns de-a lumii ocară,
Isus îţi va lua orice povoară,
Când toţi prietenii te-au părăsit,
Ai sprijin în Cel ce pe cruce-a murit.

De eşti lipsit de-ale lumii averi,
Vei câştiga în Cer, scumpe comori.
Dacă n-ai rang, onoruri, pe Pământ,
Vei fi rege şi preot, în Cerul Sfânt.

Orice ai pierde în această lume,
Nu se compară cu Scumpul nume.
Orice cruce, în lume de-ai purta,
Te-aşteaptă în Ceruri, cununa Sa.

Anne Sinclair

http://annesinclair.typepad.fr/journal/

Ma fascineaza biografia femeilor frumoase si puternice, si de aceea nu m-am putut opri sa nu postez coordonatele acestei femei de succes, biografie gasita pe blogul ei. Vezi linkul de mai sus!

Biographie
Anne Sinclair est née en 1948, diplômée de Sciences Po et Maîtrise de Droit à Paris X.

Après avoir commencé comme journaliste à la radio (Europe 1), Anne Sinclair est devenue une des femmes de télévision les plus connues en France et en Europe.

Elle a créé et maintenu avec le même succès pendant plus de 13 ans une des émissions les plus renommées, « 7 sur 7 », sur la plus grande chaine française, TF1.

Chaque dimanche entre 19h et 20h, elle a reçu tout ce que le monde politique français compte de plus prestigieux, des hôtes étrangers de premier plan, et des intellectuels venus de toute la planète. Plus de 500 émissions en ont fait l'une des Françaises les plus célèbres.

Dans ce programme, ont été reçus plusieurs fois François Mitterrand, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, Bill ou Hillary Clinton ; Madonna, Sharon Stone, Paul McCartney ou Mère Teresa ; le secrétaire géneral des Nations-Unies, le Président russe Gorbatchev, le Prince Charles, le roi du Maroc ou le chancelier Helmut Kohl.

Elle a fait de ce rendez-vous en direct du dimanche soir, un lieu de réflexion sur la société mais aussi d'actualité la plus chaude réunissant de 10 à 12 millions de télespectateurs, ce qui est un record pour un programme politique, pour lequel, Anne Sinclair a reçu quatre « 7 d'or ».

En 1997 quand son mari, Dominique Strauss-Kahn, est nommé Ministre de l'Economie et des Finances du gouvernement français, elle abandonne ce lieu d'influence pour ne pas créer de conflit d'inérêt.

Elle fonde et dirige alors pendant 4 ans la filiale Internet de la chaine de télévision où elle travaillait, e-tf1, et les sites tf1.fr ou lci.fr.

Depuis, elle fut journaliste à la radio, RTL, puis France Inter pendant 3 ans et a écrit plusieurs livres politiques à gros succès.

Depuis novembre 2007, elle vit à Washington avec son mari, Dominique Strauss-Kahn, qui a été élu il y a un an Directeur Général du Fonds Monétaire International.

Elle collabore actuellement à Canal Plus, et au Journal du Dimanche, et elle travaille à un nouveau livre sur les Etats-Unis.

Sursa: Le Figaro

Cine intelege dragostea?

Combien comprennent l'amour au juste?
Trop de personnes pensent que l'amour ne se définie que par son nom. Mais non. Je ne parle pas de ces pseudos sentiments. L'amour, c'est ce cocktail fulminant d'amitié, de caresses, de complicité, d'inquiétude, de partage, d'affection, de peurs, de compréhension, d'attention, de doutes... Jusqu'ici je peux affirmer n'avoir croisé que des gens qui faisaient semblant, ou qui ne comprenaient pas. L'amour... C'est se sentir grand avec cette autre personne qui a su vous voir tout riquiqui que vous êtes. Seulement c'est politiquement incorrect. Secret ; interdit... Haha... Je me fiche bien des conventions.

Am gasit acest post pe un site, mi-a placut si vreau sa-l traduc pentru cine-o fi sa fie.

Cati oare inteleg ce e dragostea?

Prea multe persoane considera ca dragostea nu se defineste decat prin numele sau. Dar nu-i asa. Nu ma refer la pseudosentimente. Dragostea este acest cocktail fulminant de prietenie, mangaiere, complicitate, neliniste, de partaj, de afectiune, temeri, intelegere, atentie, indoieli... Pana acum n-am intalnit decat oameni care procedeaza la fel, sau care nu intelegeau.
Dragostea inseamna sa te simti mare alaturi de alta persoana......nu-mi pasa de conveniente.
Citindu-l, in original, mi s-a parut interesant, traducandu-l, am ajuns la concluzia ca nu merita oboseala...

Bloguri evanghelice

Daca sunteti interesati de astfel de bloguri, le gasiti la acest link si e randul vostru sa alegeti din aceasta multitudine.


http://trezirespirituala.wordpress.com/bloguri-evanghelice/

Revenire la un trai normal

Cat traim pe acest pamant trebuie sa luptam din rasputeri, si pana in ultimul moment al vietii, sa nu cedam.

Dacă timp de aproape trei săptămâni, nu ieşisem neînsoţită în curtea spitalului, mi-am zis că este cazul să trec peste toate, să mă ridic din pat, să nu-mi mai plâng de milă, ci să iau taurul de coarne, şi să mă fac bine. Mi-am pus buletinul de identitate în buzunar, zicându-mi în sinea mea că, chiar dacă voi cădea, nu voi fi în pădure, şi cineva tot îmi va da primul ajutor. A doua zi, mi-am cerut externarea din spital, m-am reîntors acasă, şi am început o luptă titanică de revenire la o viaţă normală.

Toamna, m-am pensionat la limită de vârstă, şi am început, aidoma unui bebeluş, să învăţ mersul pe jos, fără să fiu însoţită. Mergeam de la un stâlp de curent electric până la altul. Ajungeam până la cel mai apropiat magazin, ţinându-mă de gardul viu. Încet, încet, câştigam metru după metru. Un an de zile am luat suplimente alimentare şi vitamine, şi, cu o răbdare de fier, am renunţat la sedative, fără de care nu aş fi făcut un pas afară din casă, înainte. Am avut o încredere nestrămutată în Dumnezeu, deoarece, în numeroase prorocii, mi s-a spus că voi învinge. Şi am învins! Nimănui nu îi venea să creadă acest miracol al revenirii mele la un trai normal! După aproape 10 ani de chin, de suferinţă-mai ales psihică-am început să-mi înving toate inhibiţiile, să trec peste toate frustrările, şi să îmi spun că viaţa ne este dată o singură dată, şi trebuie trăită, indiferent de ceea ce destinul îţi scoate în cale!

S-a potolit tensiunea

Acum s-a mai potolit din tensiunea în care eram, de câteva zile. "Când eşti lovit, poţi oare / Duşmanului să-i ceri iertare?'" Asta am făcut şi am putut ! Nu credeam vreodată că am să reuşesc acest lucru !
Când eram mică, apoi, adolescentă, nu mi-aş fi cerut iertare de la cineva pentru lumea întreagă ! Zile întregi, stăteam posacă, întristată, interiorizată, bolnavă de supărare. Chiar dacă în sufletul meu iertam, nu puteam să arăt asta. Aveam o sensibilitate maladivă, un orgoliu excesiv.
Iertarea face mai bine celui ce-o daruieste, decat celui ce-o primeste.
Iertati daca vreti sa fiti sanatosi si fericiti!

Carmen Prodan-Doamne, Tu m-ai izbavit

Momente dificile

In `90 am facut un nodul pe sânul stâng, pe care l-am descoperit întâmplător. Am mers la medic şi m-a trimis la Oncologie, cum se face în atari cazuri. Doctoriţa de la Oncologie nu m-a menajat, ci m-a trimis la clinică, la Cluj-Napoca, motivand ca orice tumoare trebuie tratata cu seriozitate, fie benigna, fie maligna.
Nimeni n-a ştiut cât am plâns, înainte de-a merge la clinică! La Cluj,din fericire, nu mi s-a confirmat diagnosticul cel crud, ci era doar un chist, depistat la biopsie. Vă imaginaţi fericirea mea!?
Cerul mi s-a părut de un albastru mai intens, divin de albastru! Păsărelele ciripeau cu triluri îngereşti. Toată natura era în sărbătoare, alături de mine! Parcă toţi oameni erau complici la fericirea mea!

Plangeam...

Dupa `90, incepuseră evanghelizările in multe orase din tara. Era ceva nou, dupa ce atatia ani au stat romanii departe de biserici.
Eu mă simţeam bine, sufleteşte. Imi placea tot ceea ce auzeam acolo, ma identificam cu ceilalti ascultatori ai mesajului divin, dar nu mă puteam abţine să nu plâng, încât chiar mă simţeam jenată faţă de cei din jurul meu, fiindcă din ochii mei curgeau, ca din nişte fântâni arteziene, pârâuri de lacrimi, vorba unei poezii pe care am scris-o: "Cartea Cunoştinţei deschid, /
Citesc, citesc, înţeleg, plâng".

Sarpele neincrederii

De multe ori, in momente de deruta, am pus cap la cap lucrurile, doar, doar voi ajunge undeva. Şarpele neîncrederii a început să se furişeze în sufletul meu, uşor, uşor. Ceea ce este mai cumplit pe lumea asta, e îndoiala! Teama de-a nu strica ceva, de-a nu te pripii, de-a nu nărui ce-ai clădit cu atâta trudă, ani de zile, o familie frumoasă, care este darul cel mai de preţ, dăruit nouă, muritorilor de către Fiinţa Supremă, care guvernează viaţa noastră şi mersul acestei lumi.
Îţi pui mereu întrebarea: dacă nu este ceea ce crezi tu ? Dacă ţi se pare? Dacă nu ar fi bine să mai aştepţi puţin? Dacă, dacă, dacă...
Ce bine ar fi fost, de nu era acest cuvânt dubitativ în dicţionarul mondial! Cred că strămoşii umanităţii nu au cunoscut acest cuvânt, nici acest sentiment de incertitudine, pentru ei fiind doar realitatea palpabilă- "a fi sau a nu fi", cum spune Hamlet, eroul dramaturgului englez, Shakespeare.

Meditatie

E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toţi oamenii vor să meargă în ceruri, deşi nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie în Biblie. E ciudat cum de unii pot spune „Cred în Dumnezeu” şi de fapt să-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede şi el în Dumnezeu. E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc ca nu merita sa-si piarda vrema.

Acest mesaj l-am primit pe mess. de la seby, un baiat de 19 ani, si vreau sa-l citeasca si altii, si sunt cu totul de acord cu ce se spune.

Rugul aprins Anina 2008 EL VINE IAR