Ştiu atât: cu Tine mi-e bine,
Cum aş putea trăi făr'de Tine ?
Doar Tu-mi dai linişte şi pace,
Fără Tine, nimic nu pot face.
Ştiu, Isuse, că Tu m-ai salvat,
Când la Golgota, viaţa Ţi-ai dat.
Recunosc că doar în braţul Tău
Mă pot încrede când mi-e greu.
Tu-mi eşti mamă, tată, frate,
Inima-mi, doar pentru Tine bate.
Când n-am pe nimeni şi-s părăsită,
M-ajuţi să-nving orice ispită.
În boală, necaz, disperare,
Mi-ai îndreptat paşii pe Cale.
În vremuri grele sau în nevoi,
Isuse drag, Tu eşti cu noi.
01.11.2008
Stiu...
Când cei dragi m-au părăsit,
Ai fost cu mine, Isus Iubit.
Ştiu că, nici viaţă şi nici moarte,
De Tine nu mă mai desparte.
Uscatu`-n Mare, de s-ar prăvăli,
Eu tot pe Tine Te voi iubi.
Ai fost cu mine, Isus Iubit.
Ştiu că, nici viaţă şi nici moarte,
De Tine nu mă mai desparte.
Uscatu`-n Mare, de s-ar prăvăli,
Eu tot pe Tine Te voi iubi.
Era singura ei bucurie
O altă întâmpalare cu bunica mea a fost mai spre sfârşitul vieţii ei, care, într-un fel, i-a cauzat şi boala, mai apoi, moartea.
Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se:
-Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică.
A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară.
După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-a închis cu ea în cameră, după ce-a murit, şi plângea, plângea după străbunicuţa lui dragă, încât mamei mele îi era frică că ,,se strică copilul de cap''.
Sunt sigură că aţi fi fost încântaţi să aveţi o bunică ca a mea!
Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se:
-Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică.
A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară.
După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-a închis cu ea în cameră, după ce-a murit, şi plângea, plângea după străbunicuţa lui dragă, încât mamei mele îi era frică că ,,se strică copilul de cap''.
Sunt sigură că aţi fi fost încântaţi să aveţi o bunică ca a mea!
30.10.2008
Arta de-a fi parinte
Am gasit acest material pe un site, si, fiindca nu de mult timp, am avut probleme cu nepotul meu, caruia, intre noi fie vorba, ii sunt ca o mama, il postez ca sa vedeti in ce categorie va regasiti.
Cum sa nu fii ca parinte!
Am gasit intr-un studiu dedicat cresterii copiilor, cateva modele negative de conduita parentala. Sunt sigura ca fiecare se regaeste in cel putin un model, chiar daca nu 100%. Eu ma regasesc in 2 dintre ele :)
Parintele indulgent: copilul creste ca un salbatic facand exact ce-i place atunci cand ii place. Parintele considera restrictiile drept piedici in dezvoltarea personalitatii copilului, iar daca se bucura de libertate deplina in interactiuna cu mediul inconjurator va deveni un adult bine adaptat. Cum sa invete un copil ce inseamna judecata inteleapta, sa faca diferenta intre bine si rau, daca toate actiunile sale sunt considerate bune? Riscurile sunt ca acesti copii sa se confrunte cu probleme legate de autocontrol, anxietate, nesiguranta, lipsa de respect pentru oameni, autoritate, proprietate.
Parintele superprotector: grija exagerata fata de copil, controlul total al vietii acestuia, a mediului extern. Parintele in dorinta lui de a-l feri de tot ce i-ar putea face rau, uita ca acesta nu va invata niciodata sa se confrunte cu realitatile vietii. El ii supravegheaza rigid copilului fiecare miscare si este adesea motivat de frica si panica. Copilul este impiedicat astfel sa traiasca experienta consecintelor firesti ale unor optiuni gresite, apare incapacitatea de a fi responsabil si independent, tocirea accentuata a spiritului de initiativa, instalarea unor temeri nejustificate de actiune si de consecintele ei, izolare. Copilul ferit in permanenta de dezamagiri sau esec nu va avea ocazia sa se maturizeze prin propria cunoastere.
Parintele cicalitor: manifesta un comportament educational caacterizat printr-o repetare agasanta a indicatiilor date copiilor.O astfel de strategie il face pe copil sa creada ca nu trebuie sa asculte decat atunci cand este imperios necesar, invata sa ignore instructiunile parintilor si sa nu respecte autoritatea. Parintele va ajunge in cele din urma sa traiasca un sentiment de vina si frustrare deoarece nu va putea intelege niciodata de ce copilul nu il asculta si de ce trebuie sa tipe daca vrea sa vada rezultate.
Parintele manipulator: incearca sa controleze comportamentul exterior al copilului prin manipularea emotiilor acestuia Cateva instrumente la care regurge: acela de a-l face pe copil sa se simta vinovat, sau de a-i refuza iubirea si acceptarea. Copilul creste cu sentimentul ca nu va fi niciodata iubit sau acceptat daca nu se poarta ca atare, mai intai cu parintii, apoi cu ceilalti oameni. Acest comportament al parintilor produce in copil nesiguranta, teama de esec, teama de a nu fi respins, culpabilitate excesiva si anxietate.
Parintele autoritar: merge atat de departe cu atitudinea sa excesiv de autoritara incat ii indeparteaza pe copii, ii place sa aiba intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, fiind inabordabili. Copiii se izbesc mereu de refuzul lor, deoarece parintii considera ca orice concesie le-ar strirbi autoritatea. Comunicarea dintre parinte si copil se face intr-un singur sens, dinspre parinte spre copil si aceasta mai mult prin comenzi si admonestari. Cere copiilor perfectiunea dar nu ii incurajeaza niciodata cand fac ceva bun. Aceasta atitudine provoaca copiilor nesiguranta, complexe de inferioritate, izolare...
Respectul pe care copiii il arata parintilor dominator se bazeaza pe frica si nu pe iubire.
Parintele inconsecvent: caracterizat printr-o mare instabilitate privind modul de raportare la copii, ceea ce duce la descumpanirea lor, copiii nu vor fi niciodata siguri de modul in care vor fi tratati de parinti in momentul respectiv, fiind in mare parte influientati de starea lor emotionala de moment.
Nesiguranta copiilor este permanenta pentru ca neputandu-se raporta la reguli bine definite, ei nu stiu niciodata ce urmari ar putea avea faptele lor si care va fi reactia parintilor. Copiii vor avea probleme in exercitarea autocontrolului, a discernamantului, vor recunoaste cu greu semnalele de avertisment din viata de zi cu zi.
Parintele care pune copilul pe primul plan: parintii pentru care copilul si cresterea lui inseamna totul pe lume, pentru care copilul este un mic rege, isi privesc toate actiunile si deciziile in lumina efectelor acestora asupra copilului. Copiii crescuti conform acestei strategii isi impun vointa in mod dominator, manipulandu-si parintii si sentimentele acestora si chiar intorcandu-i unul impotriva celuilalt. Copilul risca sa devina un adult egoist, nerecunoscator, arogant si plin de importanta si nu se va raporta corect la relatiile cu cei din jur, crezand ca totul i se cuvine.
Prezentat pe scurt, chiar foarte scurt, dar astea sunt ideile principale pe care le-am desprins.
Sursa:http://www.jurnale.ro/Lectia_de_parinte__1_-e7098-88112.html
Cum sa nu fii ca parinte!
Am gasit intr-un studiu dedicat cresterii copiilor, cateva modele negative de conduita parentala. Sunt sigura ca fiecare se regaeste in cel putin un model, chiar daca nu 100%. Eu ma regasesc in 2 dintre ele :)
Parintele indulgent: copilul creste ca un salbatic facand exact ce-i place atunci cand ii place. Parintele considera restrictiile drept piedici in dezvoltarea personalitatii copilului, iar daca se bucura de libertate deplina in interactiuna cu mediul inconjurator va deveni un adult bine adaptat. Cum sa invete un copil ce inseamna judecata inteleapta, sa faca diferenta intre bine si rau, daca toate actiunile sale sunt considerate bune? Riscurile sunt ca acesti copii sa se confrunte cu probleme legate de autocontrol, anxietate, nesiguranta, lipsa de respect pentru oameni, autoritate, proprietate.
Parintele superprotector: grija exagerata fata de copil, controlul total al vietii acestuia, a mediului extern. Parintele in dorinta lui de a-l feri de tot ce i-ar putea face rau, uita ca acesta nu va invata niciodata sa se confrunte cu realitatile vietii. El ii supravegheaza rigid copilului fiecare miscare si este adesea motivat de frica si panica. Copilul este impiedicat astfel sa traiasca experienta consecintelor firesti ale unor optiuni gresite, apare incapacitatea de a fi responsabil si independent, tocirea accentuata a spiritului de initiativa, instalarea unor temeri nejustificate de actiune si de consecintele ei, izolare. Copilul ferit in permanenta de dezamagiri sau esec nu va avea ocazia sa se maturizeze prin propria cunoastere.
Parintele cicalitor: manifesta un comportament educational caacterizat printr-o repetare agasanta a indicatiilor date copiilor.O astfel de strategie il face pe copil sa creada ca nu trebuie sa asculte decat atunci cand este imperios necesar, invata sa ignore instructiunile parintilor si sa nu respecte autoritatea. Parintele va ajunge in cele din urma sa traiasca un sentiment de vina si frustrare deoarece nu va putea intelege niciodata de ce copilul nu il asculta si de ce trebuie sa tipe daca vrea sa vada rezultate.
Parintele manipulator: incearca sa controleze comportamentul exterior al copilului prin manipularea emotiilor acestuia Cateva instrumente la care regurge: acela de a-l face pe copil sa se simta vinovat, sau de a-i refuza iubirea si acceptarea. Copilul creste cu sentimentul ca nu va fi niciodata iubit sau acceptat daca nu se poarta ca atare, mai intai cu parintii, apoi cu ceilalti oameni. Acest comportament al parintilor produce in copil nesiguranta, teama de esec, teama de a nu fi respins, culpabilitate excesiva si anxietate.
Parintele autoritar: merge atat de departe cu atitudinea sa excesiv de autoritara incat ii indeparteaza pe copii, ii place sa aiba intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, fiind inabordabili. Copiii se izbesc mereu de refuzul lor, deoarece parintii considera ca orice concesie le-ar strirbi autoritatea. Comunicarea dintre parinte si copil se face intr-un singur sens, dinspre parinte spre copil si aceasta mai mult prin comenzi si admonestari. Cere copiilor perfectiunea dar nu ii incurajeaza niciodata cand fac ceva bun. Aceasta atitudine provoaca copiilor nesiguranta, complexe de inferioritate, izolare...
Respectul pe care copiii il arata parintilor dominator se bazeaza pe frica si nu pe iubire.
Parintele inconsecvent: caracterizat printr-o mare instabilitate privind modul de raportare la copii, ceea ce duce la descumpanirea lor, copiii nu vor fi niciodata siguri de modul in care vor fi tratati de parinti in momentul respectiv, fiind in mare parte influientati de starea lor emotionala de moment.
Nesiguranta copiilor este permanenta pentru ca neputandu-se raporta la reguli bine definite, ei nu stiu niciodata ce urmari ar putea avea faptele lor si care va fi reactia parintilor. Copiii vor avea probleme in exercitarea autocontrolului, a discernamantului, vor recunoaste cu greu semnalele de avertisment din viata de zi cu zi.
Parintele care pune copilul pe primul plan: parintii pentru care copilul si cresterea lui inseamna totul pe lume, pentru care copilul este un mic rege, isi privesc toate actiunile si deciziile in lumina efectelor acestora asupra copilului. Copiii crescuti conform acestei strategii isi impun vointa in mod dominator, manipulandu-si parintii si sentimentele acestora si chiar intorcandu-i unul impotriva celuilalt. Copilul risca sa devina un adult egoist, nerecunoscator, arogant si plin de importanta si nu se va raporta corect la relatiile cu cei din jur, crezand ca totul i se cuvine.
Prezentat pe scurt, chiar foarte scurt, dar astea sunt ideile principale pe care le-am desprins.
Sursa:http://www.jurnale.ro/Lectia_de_parinte__1_-e7098-88112.html
Viata pur si simplu
O ştire nemaiauzită în toată lumea!
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.
Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt..
-A murit de tot ? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa! De bună samă, că de tot! a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana.
Buni este personajul principal al tuturor scrierilor mele.
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.
Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt..
-A murit de tot ? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa! De bună samă, că de tot! a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana.
Buni este personajul principal al tuturor scrierilor mele.
29.10.2008
Puiu Chibici - Ce sunt eu ?
ALERGAM INCOACE SI INCOLO, CU PROIECTE, SPERANTE DE MAI BINE,
INVIDII, LACOMII, DAR UITAM ESENTIALUL-SUNTEM O MANA DE TARANA, UN ABUR, O ADIERE.
Doar in El aflam salvare,
Pe bratu-I gasim alinare.
26.10.2008
Da mai departe...
ATENTIE!!!!!! in biserica Sfantul Ilie din sv a fost o lucrare in care Domnul a zis sa ne pregatim....k lumea se va imputina foarte tare....
El va zgudui Pamantul de la un capat la altul.....si cei care nu vor sta langa El in vremurile astea..vor sfarsi rau......
da acest mesaj mai departe ka toti sa fim pregatiti pt aceste vremuri.....Domnul sa ne ajute..fiti binecuvantati cu totii..intoarceti-va la El caci sf.lumii e foarte aproape si as vrea sa fim cu totii in Rai..sa ne bucuram o vesnicie!!
da mai departe daca il iubesti pe Dumnezeu!
Am primit acest mesaj pe mess. si-mi fac datoria sa-l dau mai departe...
Domnul sa ne poarte de grija !
Vezi si:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Despre-sfarsitul-lucrurilor-588.htm
El va zgudui Pamantul de la un capat la altul.....si cei care nu vor sta langa El in vremurile astea..vor sfarsi rau......
da acest mesaj mai departe ka toti sa fim pregatiti pt aceste vremuri.....Domnul sa ne ajute..fiti binecuvantati cu totii..intoarceti-va la El caci sf.lumii e foarte aproape si as vrea sa fim cu totii in Rai..sa ne bucuram o vesnicie!!
da mai departe daca il iubesti pe Dumnezeu!
Am primit acest mesaj pe mess. si-mi fac datoria sa-l dau mai departe...
Domnul sa ne poarte de grija !
Vezi si:http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Despre-sfarsitul-lucrurilor-588.htm
Parintii-persoanele cele mai dragi
Dragostea pentru parinti este ceruta de insasi Sfanta Scriptura.
A iubi pe cei care ti-au dat viata este o datorie si o necesitate, care izvoraste din insasi firea lucrurilor.
Eu mi-am iubit si-i iubesc nespus de mult pe dragii mei. Acum mi-a mai ramas doar mama, dar nu-mi pot scoate din minte ideea ca n-am facut mai mult pentru tatal meu, care s-a imbolnavit si, in scurt timp, s-a dus.
Pentru mine, dragostea de parinti, de frati, este mai presus de orice, e ratiunea mea de-a fi.
Iubiti-i cu toata fiinta voastra! Merita...
NAIVITATE: Iubiti-i pana mai sunt in viata!
A iubi pe cei care ti-au dat viata este o datorie si o necesitate, care izvoraste din insasi firea lucrurilor.
Eu mi-am iubit si-i iubesc nespus de mult pe dragii mei. Acum mi-a mai ramas doar mama, dar nu-mi pot scoate din minte ideea ca n-am facut mai mult pentru tatal meu, care s-a imbolnavit si, in scurt timp, s-a dus.
Pentru mine, dragostea de parinti, de frati, este mai presus de orice, e ratiunea mea de-a fi.
Iubiti-i cu toata fiinta voastra! Merita...
NAIVITATE: Iubiti-i pana mai sunt in viata!
25.10.2008
Invata sa te multumesti!!!
Cuvintele ar fi de prisos...
Pe zi ce trece, suntem tot mai nemultumiti.
Sa invatam arta de-a fi multumitori!
Invata!
Daca am pune in aplicare mesajul acestui cantec, n-am mai fi carcotasi, nemultumiti, deprimati.
Viata este atat de scurta si o traim intr-o vesnica agitatie, nemultumire de tot si de toate.
Am avut, in ultimele trei saptamani, internata in spital,o verisoara, la Neurologie.
Facuse un accident vascular, si, dupa ce-a zacut, cazuta in baie, mai multe zile, a fost gasita si dusa la spital. In acest rastimp, am vazut 2 persoane care au decedat acolo. Ele erau cele mai bine dintre celelalte paciene-atat cat poti fi in acel loc, zambitoare, vorbarete, si deodata au facut al doilea atac si au murit!
Ce e viata? Un abur, o adiere...
Zilele ne trec ca un fum,
Viata ni se face scrum.
Oasele sunt inghetate
Si ne-apropiem de moarte...
Sa ne atasam cat mai mult de Dumnezeu, cu mintea, cu inima, cu toata fiinta noastra!
Sa ne amintim ca:
Averi ca Solomon de-am avea,
Memento mori totdeauna!
Am gasit versurile acestui cantec
si pentru ca mi-au placut atat de mult,
imi permit sa le adaug aici.
INVATA DE LA TOATE
Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra, cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Cum sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare, ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele, ca-n ceruri sunt numai osti.
Invata de la greier, cand singur esti sa canti,
Invata de la luna, sa nu te inspaimanti.
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei,
Si dute la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti pe veci !
24.10.2008
Paradox
Ne rugam zilnic pentru cei cu care convietuim, dar, din ce o facem, ne poartă mai multă ranchiună.
Este ceva invers proporţional şi paradoxal, aş zice, acest fenomen, experimentat de mama şi de sora mea. Poate că este o revoltă inconştientă, mai ales pentru cei ramasi orfani de unul sau ambii parinti.
Aceşti copii rămân cu traume foarte adânci, câte zile au! S-au descurcat singuri în viaţă, de la vârste fragede, şi devin foarte agresivi, la cea mai mică contradicţie, şi acumulează manii obsesive pentru cele mai neînsemnate ,,greşeli ale semenilor'', pe care le amplifică şi nu le uită. Ele devin un leit-motiv al minţii, al vieţii şi-al atitudinii lor.
Ce avem de facut? Sa-i intelegem, sa ne purtam cat putem de bine cu ei, cat depinde de puterile noastre de-a suporta, si sa-i aducem inaintea Tronului divin, in rugaciunile noastre.
Este ceva invers proporţional şi paradoxal, aş zice, acest fenomen, experimentat de mama şi de sora mea. Poate că este o revoltă inconştientă, mai ales pentru cei ramasi orfani de unul sau ambii parinti.
Aceşti copii rămân cu traume foarte adânci, câte zile au! S-au descurcat singuri în viaţă, de la vârste fragede, şi devin foarte agresivi, la cea mai mică contradicţie, şi acumulează manii obsesive pentru cele mai neînsemnate ,,greşeli ale semenilor'', pe care le amplifică şi nu le uită. Ele devin un leit-motiv al minţii, al vieţii şi-al atitudinii lor.
Ce avem de facut? Sa-i intelegem, sa ne purtam cat putem de bine cu ei, cat depinde de puterile noastre de-a suporta, si sa-i aducem inaintea Tronului divin, in rugaciunile noastre.
23.10.2008
Obama Vs McCain at Al Smith Dinner
Dupa cum se vede din acest videoclip,
intre cei doi este o "ARMONIE PERFECTA"...
21.10.2008
Partasie
Părtăşiile mele cu Tine,
Sunt zări senine, cu plaiuri line.
Viaţa toată, în a Ta prezenţă
E revărsare din abundenţă:
De linişte, binecuvântare,
Unde rănile-şi găsesc alinare,
Oază senină, repaus divin,
Şi bucurie trăită din plin!
Sunt zări senine, cu plaiuri line.
Viaţa toată, în a Ta prezenţă
E revărsare din abundenţă:
De linişte, binecuvântare,
Unde rănile-şi găsesc alinare,
Oază senină, repaus divin,
Şi bucurie trăită din plin!
20.10.2008
Atunci nu va mai fi...
Asteptam clipa minunata cand:
Nu va mai fi nici noapte, nici chin,
Ci doar un Etern Soare Divin.
Nu va fi ură, gelozie,
Ci încredere pe vecie.
Nu, bocete şi întristare,
Ci veselie şi cântare.
Nu jigniri, insulte, blesteme,
Nici cel ce plânge, cel ce geme.
Nu, furt, spargeri, infamie,
Ci doar eternă bucurie.
Nu, afaceri murdare, mită,
Nici cel ce suferă, se vaită.
Tot omul va fi preafericit,
Dacă-n sfinţenie, a trăit.
Nu va mai fi nici noapte, nici chin,
Ci doar un Etern Soare Divin.
Nu va fi ură, gelozie,
Ci încredere pe vecie.
Nu, bocete şi întristare,
Ci veselie şi cântare.
Nu jigniri, insulte, blesteme,
Nici cel ce plânge, cel ce geme.
Nu, furt, spargeri, infamie,
Ci doar eternă bucurie.
Nu, afaceri murdare, mită,
Nici cel ce suferă, se vaită.
Tot omul va fi preafericit,
Dacă-n sfinţenie, a trăit.
Siguranta deplina cu El
Desi am postat unele din poeziile care vor aparea pe acest blog si pe alte site-uri, deschid acest ciclu de postari cu unele din modestele mele incercari de a-L cinsti pe Creator, care merita toata lauda noastra.
Când eşti bolnav, cu trupul vlăguit,
Încrede-te doar în Tatăl Iubit!
Când toţi cei din jur te dispreţuiesc,
Ai un prieten bun, pe Tatăl Ceresc.
De-ai ajuns de-a lumii ocară,
Isus îţi va lua orice povoară,
Când toţi prietenii te-au părăsit,
Ai sprijin în Cel ce pe cruce-a murit.
De eşti lipsit de-ale lumii averi,
Vei câştiga în Cer, scumpe comori.
Dacă n-ai rang, onoruri, pe Pământ,
Vei fi rege şi preot, în Cerul Sfânt.
Orice ai pierde în această lume,
Nu se compară cu Scumpul nume.
Orice cruce, în lume de-ai purta,
Te-aşteaptă în Ceruri, cununa Sa.
Când eşti bolnav, cu trupul vlăguit,
Încrede-te doar în Tatăl Iubit!
Când toţi cei din jur te dispreţuiesc,
Ai un prieten bun, pe Tatăl Ceresc.
De-ai ajuns de-a lumii ocară,
Isus îţi va lua orice povoară,
Când toţi prietenii te-au părăsit,
Ai sprijin în Cel ce pe cruce-a murit.
De eşti lipsit de-ale lumii averi,
Vei câştiga în Cer, scumpe comori.
Dacă n-ai rang, onoruri, pe Pământ,
Vei fi rege şi preot, în Cerul Sfânt.
Orice ai pierde în această lume,
Nu se compară cu Scumpul nume.
Orice cruce, în lume de-ai purta,
Te-aşteaptă în Ceruri, cununa Sa.
Anne Sinclair
http://annesinclair.typepad.fr/journal/
Ma fascineaza biografia femeilor frumoase si puternice, si de aceea nu m-am putut opri sa nu postez coordonatele acestei femei de succes, biografie gasita pe blogul ei. Vezi linkul de mai sus!
Biographie
Anne Sinclair est née en 1948, diplômée de Sciences Po et Maîtrise de Droit à Paris X.
Après avoir commencé comme journaliste à la radio (Europe 1), Anne Sinclair est devenue une des femmes de télévision les plus connues en France et en Europe.
Elle a créé et maintenu avec le même succès pendant plus de 13 ans une des émissions les plus renommées, « 7 sur 7 », sur la plus grande chaine française, TF1.
Chaque dimanche entre 19h et 20h, elle a reçu tout ce que le monde politique français compte de plus prestigieux, des hôtes étrangers de premier plan, et des intellectuels venus de toute la planète. Plus de 500 émissions en ont fait l'une des Françaises les plus célèbres.
Dans ce programme, ont été reçus plusieurs fois François Mitterrand, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, Bill ou Hillary Clinton ; Madonna, Sharon Stone, Paul McCartney ou Mère Teresa ; le secrétaire géneral des Nations-Unies, le Président russe Gorbatchev, le Prince Charles, le roi du Maroc ou le chancelier Helmut Kohl.
Elle a fait de ce rendez-vous en direct du dimanche soir, un lieu de réflexion sur la société mais aussi d'actualité la plus chaude réunissant de 10 à 12 millions de télespectateurs, ce qui est un record pour un programme politique, pour lequel, Anne Sinclair a reçu quatre « 7 d'or ».
En 1997 quand son mari, Dominique Strauss-Kahn, est nommé Ministre de l'Economie et des Finances du gouvernement français, elle abandonne ce lieu d'influence pour ne pas créer de conflit d'inérêt.
Elle fonde et dirige alors pendant 4 ans la filiale Internet de la chaine de télévision où elle travaillait, e-tf1, et les sites tf1.fr ou lci.fr.
Depuis, elle fut journaliste à la radio, RTL, puis France Inter pendant 3 ans et a écrit plusieurs livres politiques à gros succès.
Depuis novembre 2007, elle vit à Washington avec son mari, Dominique Strauss-Kahn, qui a été élu il y a un an Directeur Général du Fonds Monétaire International.
Elle collabore actuellement à Canal Plus, et au Journal du Dimanche, et elle travaille à un nouveau livre sur les Etats-Unis.
Sursa: Le Figaro
Ma fascineaza biografia femeilor frumoase si puternice, si de aceea nu m-am putut opri sa nu postez coordonatele acestei femei de succes, biografie gasita pe blogul ei. Vezi linkul de mai sus!
Biographie
Anne Sinclair est née en 1948, diplômée de Sciences Po et Maîtrise de Droit à Paris X.
Après avoir commencé comme journaliste à la radio (Europe 1), Anne Sinclair est devenue une des femmes de télévision les plus connues en France et en Europe.
Elle a créé et maintenu avec le même succès pendant plus de 13 ans une des émissions les plus renommées, « 7 sur 7 », sur la plus grande chaine française, TF1.
Chaque dimanche entre 19h et 20h, elle a reçu tout ce que le monde politique français compte de plus prestigieux, des hôtes étrangers de premier plan, et des intellectuels venus de toute la planète. Plus de 500 émissions en ont fait l'une des Françaises les plus célèbres.
Dans ce programme, ont été reçus plusieurs fois François Mitterrand, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, Bill ou Hillary Clinton ; Madonna, Sharon Stone, Paul McCartney ou Mère Teresa ; le secrétaire géneral des Nations-Unies, le Président russe Gorbatchev, le Prince Charles, le roi du Maroc ou le chancelier Helmut Kohl.
Elle a fait de ce rendez-vous en direct du dimanche soir, un lieu de réflexion sur la société mais aussi d'actualité la plus chaude réunissant de 10 à 12 millions de télespectateurs, ce qui est un record pour un programme politique, pour lequel, Anne Sinclair a reçu quatre « 7 d'or ».
En 1997 quand son mari, Dominique Strauss-Kahn, est nommé Ministre de l'Economie et des Finances du gouvernement français, elle abandonne ce lieu d'influence pour ne pas créer de conflit d'inérêt.
Elle fonde et dirige alors pendant 4 ans la filiale Internet de la chaine de télévision où elle travaillait, e-tf1, et les sites tf1.fr ou lci.fr.
Depuis, elle fut journaliste à la radio, RTL, puis France Inter pendant 3 ans et a écrit plusieurs livres politiques à gros succès.
Depuis novembre 2007, elle vit à Washington avec son mari, Dominique Strauss-Kahn, qui a été élu il y a un an Directeur Général du Fonds Monétaire International.
Elle collabore actuellement à Canal Plus, et au Journal du Dimanche, et elle travaille à un nouveau livre sur les Etats-Unis.
Sursa: Le Figaro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)