Omule, nu intamplarea...

Văd, Doamne, Chipul Tău strălucitor,
Şi-n stele sus, şi-n soare şi în nor,
Dar Chipul Tău şi omul L-a purtat,
În vremea când era nevinovat,
Căci, după chipul Tău, Tu l-ai creat,
Să fie sfânt şi fără de păcat.

COR: /:Omule, nu întâmplarea
Ţi-a dat chipul minunat!
Dumnezeu, cu îndurarea,
El te-a binecuvântat!:/

Văd, Doamne, Mâna Ta de Creator,
Şi-n văi adânci, şi-n vârful munţilor,
În piatra care scapără scântei
Şi în parfumul florilor de tei
În fagurul ce picură din roi,
Căci le-ai creat pe toate pentru noi.

Văd, Doamne, Chipul Tău în adunări,
Prin Duhul Sfânt, cu dar de vindecări
Tu locuieşti, în cerul strălucit,
Dar vii şi lângă omul umilit,
Ca să-l ridici din umilinţa lui
Şi-n carul mântuirii să îl sui.

Văd Mâna Ta, în fiecare zi,
Şi-n răsărit, şi-n marele apus;
În stropul cel de rouă cristalin,
Şi-n norii care, plini de apă, vin
Să cadă peste lutul frământat,
Să crească rodul binecuvântat!