Am plecat in statiune cu masina. Copiii mei nu ne-au lasat sa mergem cu trenul, de teama ca nu ne descurcam cu bagajele, fiind "doua jucarii stricate"- eu si sotul meu.
Drumul a fost lung si obositor. Eu nu-mi desprindeam privirea de la masinile din fata mea si urmaresc, de fiecare data, orice reactie a conducatorului ce se afla la volan.
Desi mi-am propus sa conduc si eu macar o portiune de drum, nu am facut-o. Mi-a lipsit curajul...
Cu cazarea a fost simplu. Doar o formalitate. Dupa ce fiul meu s-a odihnit putin, a plecat si ne-a lasat cu strangerea de inima ca a plecat singur si ne puneam intrebarea daca va ajunge cu bine acasa.
Nu mi-a placut camera... Era totul proaspat renovat, perdele si draperiile curate, noi, lenjerie si prosoape albe, imaculate. Mobilierul dragut, dar baia era dezolanta! Nu gresie, calorifer nevopsit, rosturile de la faianta necuratate, cu toate ca se facusera ceva modificari prin baie, dar nefinalizate, iar muncitorii au lucrat de mantuiala. Deh ca unii pe care-i mai angajez si eu, cateodata, ca la final, sa fiu foarte dezamagita de prestatie.
Seara, sotul meu mi-a marturisit: "maine as pleca acasa". Aceleasi ganduri ma bantuiau si pe mine.
Mai multe, data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu