"Intr-o societate in care iubirea de sine, identificata cu egoismul, infloreste in fiecare zi, in forme din ce in ce mai diverse, a vorbi de iubire, si a o practica mai ales fata de aproapele, este luata ca o fapta a celor slabi si sensibili. Fiind de factura religioasa, acest principiu a fost luat ca atare si mai ales, pentru cei ce nu vor sa aiba tangente cu religia (crestina), a fost considerat potrivit doar in cercurile relogioase. Sloganul \"Daca faci bine esti prost\" il auzim deseori in jurul nostru si, intr-un fel sau altul, intr-o imprejurare sau alta, l-am rostit sau l-am crezut fiecare. De cele mai multe ori cand rostim sau credem acest slogan, judecata noastra cade pe prima parte adica: \"Iubeste pe apropale tau\" si este si motivul pentru care nu putem vedea frumusetea acestui cuvant. Nici nu apuci sa rostesti bine acest cuvant ca interlocutorul te bombardeaza cu \"argumente\" care - crede el - sustin iubirea fata de apropele ca fiind o prostie. Daca e sa parafrazam acest cuvant, aceasta sintagma, rostita de insusi Cristos si sa schimbam putin topica textului, am obtine o fraza cu acelasi inteles dar parca cu alte perspective si anume: \"In masura in care iubesti pe aproapele tau arati cat de mult te iubesti pe tine\".
Vezi tot articolul: eseuri-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu