14.11.2008
Ca sa lucrezi cu Obama, trebuie sa fii perfect
Pour travailler pour Obama, il faut être parfait
Barack Obama lors de sa première conférence de presse, vendredi dernier, à Chicago. (AFP)
Les prétendants à un poste au sein de la future administration américaine doivent d'abord répondre à un très long questionnaire, parfois très personnel. Tout y passe : mariage, employés de maison, contraventions, etc.
N'intègre pas la future Administration Obama qui veut : pour faire partie du sérail, il faut d'abord se montrer irréprochable. Pour s'en assurer, le bureau du président élu a envoyé un formulaire de 7 pages, comprenant pas moins de 63 questions, à tous les postulants aux postes les plus hauts placés.
L'objectif est double : dresser un portrait professionnel et personnel des candidats, et surtout mettre en exergue toute information susceptible de nuire au futur locataire de la Maison-Blanche.
Ce processus de sélection existe depuis des décennies, affirme le New York Times qui a révélé le document, mais chaque nouvelle administration est libre de le rendre encore plus sophistiqué. Et, en la matière, la méthode de Barack Obama semble être de loin la plus intrusive, notamment sur l'aspect vie privée.
Chaque question posée concerne en effet à la fois le postulant et son époux ou épouse, voire ses enfants, même majeurs.
La 18e question porte ainsi sur les liens que le postulant ou tout autre membre de sa famille a pu avoir avec Fannie Mae, Freddie Mac, AIG, Washington Mutual ou tout autre institution financière profitant d'une aide gouvernementale.
«Est-ce que vous ou un membre de votre famille possède une arme ?», peut-on lire à la 59e question.
Les candidats doivent également fournir le nom, l'adresse et le numéro de téléphone de toutes les personnes avec lesquelles ils ont habité depuis 10 ans.
Mêmes les journaux intimes
Toute une partie du questionnaire porte également sur les employés de maison : femmes de ménage, baby-sitters, jardiniers, etc. L'enjeu étant de savoir s'ils sont déclarés et en situation régulière.
En dehors des déclarations d'impôts, les biens immobiliers, les emprunts, etc. il faut également détailler ses éventuelles plaintes, procès, condamnations, contraventions ou amendes. Seul écart autorisé : les PV de circulation inférieurs à 50 dollars sont exclus.
Pour éviter les falsifications, les postulants doivent aussi fournir leurs CV des dix dernières années, ainsi que les textes qu'ils ont commis et les discours qu'ils ont prononcés, y compris sous pseudonymes.
Une question se penche même sur les journaux intimes. «Si vous tenez ou avez tenu un journal intime qui contient quoi que ce soit suggérant un possible conflit d'intérêt ou quoique ce soit de compromettant pour vous, votre famille ou pour le président élu s'il était rendu public, expliquez-vous.»
Enfin, après une campagne tellement portée sur les nouvelles technologies, le formulaire ne pouvait pas faire l'économie de quelques questions sur Internet : «Donnez les URL de tous les sites qui vous mentionnent à titre personnel ou professionnel (comme Facebook, MySpace, etc.)
Si toutefois les prétendants n'avaient pas tout dit de leur personne après ces 62 questions, une 63e enfonce le clou : «Donnez-nous toute information, y compris sur d'autres membres de votre famille, qui pourrait suggérer un conflit d'intérêt, ou être une éventuelle source d'ennui pour vous, votre famille ou le président élu».
Une fois ce parcours du combattant terminé, le candidat n'est pas encore au bout de sa peine : c'est au tour du FBI et du Comité d'éthique de prendre le relais. Avec à la clef, de nouveaux questionnaires.
Toti aspirantii la un post in administratia Obama trebuie sa raspunda la cele 63 de intrebari ce cuprinde formularul scris pe 7 pagini.
De asemenea trebuie sa declare daca au blocuri particulare sau profesionale, daca detin jurnale intime ce i-ar putea incrimina.
Sublinierile imi apartin, pentru o mai buna intelegere a textului.
Sursa: Le Figaro
Barack Obama lors de sa première conférence de presse, vendredi dernier, à Chicago. (AFP)
Les prétendants à un poste au sein de la future administration américaine doivent d'abord répondre à un très long questionnaire, parfois très personnel. Tout y passe : mariage, employés de maison, contraventions, etc.
N'intègre pas la future Administration Obama qui veut : pour faire partie du sérail, il faut d'abord se montrer irréprochable. Pour s'en assurer, le bureau du président élu a envoyé un formulaire de 7 pages, comprenant pas moins de 63 questions, à tous les postulants aux postes les plus hauts placés.
L'objectif est double : dresser un portrait professionnel et personnel des candidats, et surtout mettre en exergue toute information susceptible de nuire au futur locataire de la Maison-Blanche.
Ce processus de sélection existe depuis des décennies, affirme le New York Times qui a révélé le document, mais chaque nouvelle administration est libre de le rendre encore plus sophistiqué. Et, en la matière, la méthode de Barack Obama semble être de loin la plus intrusive, notamment sur l'aspect vie privée.
Chaque question posée concerne en effet à la fois le postulant et son époux ou épouse, voire ses enfants, même majeurs.
La 18e question porte ainsi sur les liens que le postulant ou tout autre membre de sa famille a pu avoir avec Fannie Mae, Freddie Mac, AIG, Washington Mutual ou tout autre institution financière profitant d'une aide gouvernementale.
«Est-ce que vous ou un membre de votre famille possède une arme ?», peut-on lire à la 59e question.
Les candidats doivent également fournir le nom, l'adresse et le numéro de téléphone de toutes les personnes avec lesquelles ils ont habité depuis 10 ans.
Mêmes les journaux intimes
Toute une partie du questionnaire porte également sur les employés de maison : femmes de ménage, baby-sitters, jardiniers, etc. L'enjeu étant de savoir s'ils sont déclarés et en situation régulière.
En dehors des déclarations d'impôts, les biens immobiliers, les emprunts, etc. il faut également détailler ses éventuelles plaintes, procès, condamnations, contraventions ou amendes. Seul écart autorisé : les PV de circulation inférieurs à 50 dollars sont exclus.
Pour éviter les falsifications, les postulants doivent aussi fournir leurs CV des dix dernières années, ainsi que les textes qu'ils ont commis et les discours qu'ils ont prononcés, y compris sous pseudonymes.
Une question se penche même sur les journaux intimes. «Si vous tenez ou avez tenu un journal intime qui contient quoi que ce soit suggérant un possible conflit d'intérêt ou quoique ce soit de compromettant pour vous, votre famille ou pour le président élu s'il était rendu public, expliquez-vous.»
Enfin, après une campagne tellement portée sur les nouvelles technologies, le formulaire ne pouvait pas faire l'économie de quelques questions sur Internet : «Donnez les URL de tous les sites qui vous mentionnent à titre personnel ou professionnel (comme Facebook, MySpace, etc.)
Si toutefois les prétendants n'avaient pas tout dit de leur personne après ces 62 questions, une 63e enfonce le clou : «Donnez-nous toute information, y compris sur d'autres membres de votre famille, qui pourrait suggérer un conflit d'intérêt, ou être une éventuelle source d'ennui pour vous, votre famille ou le président élu».
Une fois ce parcours du combattant terminé, le candidat n'est pas encore au bout de sa peine : c'est au tour du FBI et du Comité d'éthique de prendre le relais. Avec à la clef, de nouveaux questionnaires.
Toti aspirantii la un post in administratia Obama trebuie sa raspunda la cele 63 de intrebari ce cuprinde formularul scris pe 7 pagini.
De asemenea trebuie sa declare daca au blocuri particulare sau profesionale, daca detin jurnale intime ce i-ar putea incrimina.
Sublinierile imi apartin, pentru o mai buna intelegere a textului.
Sursa: Le Figaro
13.11.2008
Abilitati
Mai nou, cum are cineva din familie de rezolvat o problema, apeleaza la maria-sa "descurcareata", adica la mine.
Nu de putine ori, intru ca musca-n lapte, in problemele altora, dar ce sa fac ? Mi-am descoperit vocatia de om bun la toate.
Mai rau e cand va trebui sa apelez eu la bunavointa semenilor, si vremea nu e prea departe...
Nu de putine ori, intru ca musca-n lapte, in problemele altora, dar ce sa fac ? Mi-am descoperit vocatia de om bun la toate.
Mai rau e cand va trebui sa apelez eu la bunavointa semenilor, si vremea nu e prea departe...
Clasamente
M-am uitat si eu, din curiozitate, pe "zelist", sa vad locul pe care il ocup in acest clasament, de care habar n-aveam pana acum cateva zile. Nu cunosc care sunt criteriile de clasificare. Poate ca ma dumireste cineva.
12.11.2008
Hava nagila - הבה נגילה
Sub denumirea de "Hava nagila" am postat acest cantec in interpretari diferite.
Hava Nagila- fratii de la Toflea
Hava nagila, hava nagila
Hava nagila venis'mecha
Repeat
Hava neranena, hava neranena
Hava neranena venis'mecha
Uru, uru achim
Uru achim belev same'ach
Hava nagila venis'mecha
Repeat
Hava neranena, hava neranena
Hava neranena venis'mecha
Uru, uru achim
Uru achim belev same'ach
Anii copilariei
Când eram eu mică, noi aveam o singură cameră, gobâlnaşul, care ne servea la de toate- bucătărie, dormitor, hol-, ce avea 3 pe 5 m. Eram tare înghesuiţi! Mama, însă, ţinea totul bec-vatra pe jos, refăcută cu pământ, laviţele frecate cu sodă, pereţii văruiţi cu var, în care punea "chindruţ".
Duminica, avea loc în casa noastră Adunarea, adică aici veneau credincioşii de acelaşi rit cu părinţii mei, cel penticostal, şi avea loc programul religios, după care, în zilele de lucru, camera îşi relua rolul său obişnuit.
Dar pot spune, ca, desi nu era un spatiu adecvat, ca astazi, cunoşteam ce era Harul. Era atâta bucurie, dăruire totală Cuvântului Sfânt, părtăşie cu ceilalţi fraţi de credinţă!
Cu adevărat, simţeam că Domnul era prezent!
Aici, am simţit coborârea Duhului Sfânt peste cei care stăruiau cu încredere totală, bucurie, nădejde!
Erau ceea ce se numeau "stăruinţe". Şi, într-adevăr, oamenii stăruiau după Duhul Sfânt...
In privinţa credinţei, la început, s-a dat o luptă în inima şi mintea mea. Îmi plăcea programul religios, din zilele de duminică, şi nu numai. Participam, împreună cu părinţii mei, la acea comuniune cu Fiinţa Divină, pe de o parte, iar pe de alta, sufeream că nu sunt şi părinţii mei ca toţi cei din jurul lor, că se lasă călcaţi în picioare de semenii lor, chiar dacă aveau dreptate. Ei mai bine ar fi suferit o pagubă, numai să nu se certe cu nimeni. Pe atunci, nu înţelegeam ce înseamnă credinciosul adevărat, şi mă revoltam. Nu realizam prea bine semnificaţia sintagmei "să întorci şi celălalt obraz..."
Poate, de aceea am devenit destul de colţuroasă cu cei din jurul meu, căutând să fac dreptate şi certându-mă în locul părinţilor. Când am mers la şcoală, trăiam cu o continuă teamă, să nu afle colegii mei că fac parte dintr-o familie de credincioşi şi am fraţi mulţi.
Îmi plăcea să merg la diferite manifestări organizate de către biserici, şi chiar am vrut, pe la vreo 18 ani, să mă căsătoresc cu un băiat care era de acelaşi rit cu părinţii mei, numai că am intrat în învăţământ-, ,"în foc'"- cum avea să spună mama mea, adesea, fiindcă, a visat, înainte de a lucra eu, prima dată la o şcoală, că "am intrat în foc." Poate că aşa a şi fost, la modul figurat, vorbind. Îmi mai reproşa, draga mea măicuţă, că eu i-aş fi dus pe calea cea rea, lumească, pe scumpii ei copilaşi.
Este adevărat, într-un fel, că eu am avut, şi am o influenţă deosebită asupra fraţilor mei, dar cei care au avut chemarea pentru lucrurile sfinte nu au ţinut cont de părerea mea, când s-au întors la Dumnezeu, aşa cum nici eu nu am întrebat pe nimeni, când a fost să iau decizia pentru Hristos, dar aceasta a fost după ce-am trecut prin multe încercări, pentru c-am nesocotit binecuvântarea primită în Biserică, când am fost dusă la binecuvântare de către părinţii mei.
Eu nu am idei preconcepute, în sensul credinţei, indiferent care ar fi ea. Am fost la aproape toate cultele; protestante, neoprotestante, ortodoxi, catolici. Dacă se roagă la Dumnezeul meu şi cred în Hristos şi Duhul Sfânt, nu înţeleg care este problema. Numai că unii sunt şi împlinitori ai adevărurilor sfinte, iar alţii, mai puţin, dar asta nu este treaba mea. Are cine să ne judece, iar cântarul divin nu are aceleaşi greutăţi ca cele omeneşti.
Ca să închei aceaste amintiri despre anii de credinţă ai copilăriei mele, doresc tuturor copiilor să aibă părinţi ca ai mei, să cunoască bucuria mântuirii, şi, chiar dacă încă nu au păşit pe Calea Adevărului Divin, să ştie că nicicând nu este prea târziu, şi Tatăl Ceresc îi aşteaptă cu îndelunga-I răbdare, şi nu vor fi fericiţi cu adevărat, decât alături de părinţii credincioşi, şi în sânul Casei Domnului, unde le este locul!
Fie ca toţi părinţii care au copiii rătaciţi prin lumea de păcat, să cunoască ziua când ei vor veni în mijlocul familiilor creştine, şi la Hristos, care mijloceşte la Tatăl pentru fiecare dintre noi!
Duminica, avea loc în casa noastră Adunarea, adică aici veneau credincioşii de acelaşi rit cu părinţii mei, cel penticostal, şi avea loc programul religios, după care, în zilele de lucru, camera îşi relua rolul său obişnuit.
Dar pot spune, ca, desi nu era un spatiu adecvat, ca astazi, cunoşteam ce era Harul. Era atâta bucurie, dăruire totală Cuvântului Sfânt, părtăşie cu ceilalţi fraţi de credinţă!
Cu adevărat, simţeam că Domnul era prezent!
Aici, am simţit coborârea Duhului Sfânt peste cei care stăruiau cu încredere totală, bucurie, nădejde!
Erau ceea ce se numeau "stăruinţe". Şi, într-adevăr, oamenii stăruiau după Duhul Sfânt...
In privinţa credinţei, la început, s-a dat o luptă în inima şi mintea mea. Îmi plăcea programul religios, din zilele de duminică, şi nu numai. Participam, împreună cu părinţii mei, la acea comuniune cu Fiinţa Divină, pe de o parte, iar pe de alta, sufeream că nu sunt şi părinţii mei ca toţi cei din jurul lor, că se lasă călcaţi în picioare de semenii lor, chiar dacă aveau dreptate. Ei mai bine ar fi suferit o pagubă, numai să nu se certe cu nimeni. Pe atunci, nu înţelegeam ce înseamnă credinciosul adevărat, şi mă revoltam. Nu realizam prea bine semnificaţia sintagmei "să întorci şi celălalt obraz..."
Poate, de aceea am devenit destul de colţuroasă cu cei din jurul meu, căutând să fac dreptate şi certându-mă în locul părinţilor. Când am mers la şcoală, trăiam cu o continuă teamă, să nu afle colegii mei că fac parte dintr-o familie de credincioşi şi am fraţi mulţi.
Îmi plăcea să merg la diferite manifestări organizate de către biserici, şi chiar am vrut, pe la vreo 18 ani, să mă căsătoresc cu un băiat care era de acelaşi rit cu părinţii mei, numai că am intrat în învăţământ-, ,"în foc'"- cum avea să spună mama mea, adesea, fiindcă, a visat, înainte de a lucra eu, prima dată la o şcoală, că "am intrat în foc." Poate că aşa a şi fost, la modul figurat, vorbind. Îmi mai reproşa, draga mea măicuţă, că eu i-aş fi dus pe calea cea rea, lumească, pe scumpii ei copilaşi.
Este adevărat, într-un fel, că eu am avut, şi am o influenţă deosebită asupra fraţilor mei, dar cei care au avut chemarea pentru lucrurile sfinte nu au ţinut cont de părerea mea, când s-au întors la Dumnezeu, aşa cum nici eu nu am întrebat pe nimeni, când a fost să iau decizia pentru Hristos, dar aceasta a fost după ce-am trecut prin multe încercări, pentru c-am nesocotit binecuvântarea primită în Biserică, când am fost dusă la binecuvântare de către părinţii mei.
Eu nu am idei preconcepute, în sensul credinţei, indiferent care ar fi ea. Am fost la aproape toate cultele; protestante, neoprotestante, ortodoxi, catolici. Dacă se roagă la Dumnezeul meu şi cred în Hristos şi Duhul Sfânt, nu înţeleg care este problema. Numai că unii sunt şi împlinitori ai adevărurilor sfinte, iar alţii, mai puţin, dar asta nu este treaba mea. Are cine să ne judece, iar cântarul divin nu are aceleaşi greutăţi ca cele omeneşti.
Ca să închei aceaste amintiri despre anii de credinţă ai copilăriei mele, doresc tuturor copiilor să aibă părinţi ca ai mei, să cunoască bucuria mântuirii, şi, chiar dacă încă nu au păşit pe Calea Adevărului Divin, să ştie că nicicând nu este prea târziu, şi Tatăl Ceresc îi aşteaptă cu îndelunga-I răbdare, şi nu vor fi fericiţi cu adevărat, decât alături de părinţii credincioşi, şi în sânul Casei Domnului, unde le este locul!
Fie ca toţi părinţii care au copiii rătaciţi prin lumea de păcat, să cunoască ziua când ei vor veni în mijlocul familiilor creştine, şi la Hristos, care mijloceşte la Tatăl pentru fiecare dintre noi!
11.11.2008
Refuz
Aveam 18 ani, când mergeam zilnic spre un sat, unde lucram, trecând printr-un peisaj de toată splendoarea, pe malul unui pârâu, Valea Vărmăgii, străjuit, de-o parte şi de alta, de dealuri măreţe, acoperite cu tufişuri şi păduri, răsunând peste tot triluri de păsărele, cu aer îmbălsămat de miros de dumbravă, şi eu aşteptam cu nerăbdare să se întâmple o minune şi să apară un Făt- Frumos, care să mă răpească. Dacă ar fi fost şi călare pe un cal alb, minunea ar fi fost desăvârşită!
Poate, credeţi că e doar fantezie, mintea înfierbântată a unei fetişcane, la cei 18 ani, dar eu aşa simţeam atunci, ca urmare a imaginii deformate despre viaţă, după ce ani de zile mă alimentasem cu imaginile idilice ale personajelor cărţilor pe care le citisem din fragedă pruncie. Aceste cărţi luaseră locul jucăriilor pe care nu le avusesem. Aveam doar păpuşi vii, frăţiorii mei pe care îi îngrijeam şi-i iubeam nespus.
Toate aceste lucruri s-au dovedit a fi doar visuri, aruncându-mă pe un tărâm foarte periculos al deziluziilor de tot felul, al frustrărilor, al neîmplinirilor, făcând din mine o persoană hipersensibilă, cu plânsul în vârful nasului, şi care simţea cu acuitate orice ofensă, cât de mică, ce ar fi fost luată în râs de altcineva. Singura mea ripostă era refuzul de-a mânca, mai mult timp, şi cufundarea în solitudine…
Dacă aş da timpul înapoi, aş avea mai mult discernământ în alegerea opţiunilor mele în ce priveşte viaţa…
Poate, credeţi că e doar fantezie, mintea înfierbântată a unei fetişcane, la cei 18 ani, dar eu aşa simţeam atunci, ca urmare a imaginii deformate despre viaţă, după ce ani de zile mă alimentasem cu imaginile idilice ale personajelor cărţilor pe care le citisem din fragedă pruncie. Aceste cărţi luaseră locul jucăriilor pe care nu le avusesem. Aveam doar păpuşi vii, frăţiorii mei pe care îi îngrijeam şi-i iubeam nespus.
Toate aceste lucruri s-au dovedit a fi doar visuri, aruncându-mă pe un tărâm foarte periculos al deziluziilor de tot felul, al frustrărilor, al neîmplinirilor, făcând din mine o persoană hipersensibilă, cu plânsul în vârful nasului, şi care simţea cu acuitate orice ofensă, cât de mică, ce ar fi fost luată în râs de altcineva. Singura mea ripostă era refuzul de-a mânca, mai mult timp, şi cufundarea în solitudine…
Dacă aş da timpul înapoi, aş avea mai mult discernământ în alegerea opţiunilor mele în ce priveşte viaţa…
Stinghera
Stau pe un nor uitat, stingheră,
Trec prin eternitate, efemeră.
E pârjol in suflet, pustietate,
Făuresc vise, se năruiesc toate!
Atunci, mă întreb nedumerită:
Nicio fiinţă nu-i fericită?
de Mia Daian
Trec prin eternitate, efemeră.
E pârjol in suflet, pustietate,
Făuresc vise, se năruiesc toate!
Atunci, mă întreb nedumerită:
Nicio fiinţă nu-i fericită?
de Mia Daian
Angelina Jolie-foto
Vezi poze cu Angelina, in linkul:
http://madame.lefigaro.fr/celebrites/femmes-de-style/25-angelina-jolie/album
Sursa : Le Figaro
http://madame.lefigaro.fr/celebrites/femmes-de-style/25-angelina-jolie/album
Sursa : Le Figaro
10.11.2008
Durere-haiku
Suflet parjolit
Cand nu gasesti nimic,
Doar spini si lacrimi.
De Mia Daian
Lacrima uscata
printre tulpini raspicata
in crestetul amaraciunii...
De Alessia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)