Nu urasc

"Nu sunt capabilă să urăsc! O spun cu toată sinceritatea, avându-l ca martor pe Dumnezeu. Oricât de mult mi-ar greşi un om, nu pot să îl urăsc. Dincolo de orgoliul meu lezat de nedreptatea pe care cineva mi-o face, există un raţionament puternic, poate naiv, care îmi spune că noi, oamenii, nu ne naştem răi. Ne naştem puri, buni şi plini de iubire, dar experienţele trăite pe parcursul vieţii ne înrăiesc. Depinde de puterea fiecăruia de a depăşi necazurile... Pe unii necazurile îi fac slabi, pe alţii îi fac puternici. Nu pot să urăsc, fiindcă eu cred că răutatea oamenilor ascunde suferinţe proprii, neâmpliniri şi dezamăgiri... Dacă nu laşi orgoliul să decidă sentimentele pentru un om şi laşi bunătatea să facă asta, te vei bucura de fericirea celor care te-au nedreptăţit. Orgoliul va spune că aceştia nu merită fericirea, dar bunătatea te va ajuta să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă... Nefericirea celor care ne-au făcut rău nu ne face dreptate , nu ne alină durerile, nu schimbă trecutul..."

Am gasit cele de mai sus pe o postare de pe FB. Nu a dat sursa, am vazut doar ghilimelele.