Prea des, hrănesc himere descărnate,
În castel de nori cu ferestre uitate.
Uneori, concep scene deşănţate
În taverna hazlie a minţii întortochiate,
Dar fur şi vise de puritate,
Ce sufletu-mi inundă cu zări neconturate.
Din efemere imagini disparate,
Făuresc cruda perpetuitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu