Eu sunt acel ce nu avea pe nimeni
Atunci când la Betesda sufeream
/:Pe patul meu bolnav de multă vreme
Speranţă de mai bine nu aveam:/
Zăceam plângând acolo la izvoare
De-atâţia ani de toţi cei dragi uitat
/:Aş fi intrat la tulburarea apei
Să fiu şi eu de boală vindecat:/
Dar cine oare să mă bage-n apă
Eram de toată luema ocolit
/:Că nici doi bani nu s-ar fi dat pe mine
O cât de mult aveam de suferit:/
Dar într-o zi Un Om veni la mine
El m-a privit cu milă şi mi-a spus
/:M-a întrebat de vreau să mă fac bine
O, Doamne n-am pe nimeni I-am răspuns...:/
Scoală-te mi-a zis atunci Străinul
Ridică-ţi patul, umblă, mi-a mai spus
/:Îndată sănătatea mă cuprinse
Şi pe picioare iată am ajuns:/
Iar dup-aceea m-a găsit în Templu
Acel Străin şi mi-a vorbit duios
/:M-a sfătuit să nu mai fac păcate
Şi am aflat că e ISUS Hristos!:/
- AMIN -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu