Prof.Dumitru Susan

Voi incerca sa adun pe acest blog tot ceea ce gasesc referitor la consateanul meu de renume, dl Dumitru Susan, care a trecut la cele vesnice.
A fost o figura remarcabila in viata culturala si sociala a comunitatii din care a facut parte.
Macar astfel sa nu intre in uitare acest fiu al neamului, de o aleasa omenie, bunatate si stapanit de o dragoste incomensurabila pentru locurile natale.
Redau mai jos un articol referitor la piesa Oile Domnului de Valeriu Butulescu.

"Subiectul piesei se derulează într-o tipică stână de oieri, în care, alături de obişnuitele scule ciobăneşti (putini, ciubere, ceaune pentru mămăligă, străchini, găleţi etc.) tronează o masivă bibliotecă, cu cărţi de ştiinţă; o ciudată scară (un fel de turn Babel) care se pierde dincolo de orizontul scenei, tinzând să ajungă la cer, precum şi un telescop, un calculator şi alte ustensile necesare oieritului şi electronicii.
Prin talentul incontestabil şi imaginaţia debordantă, prin luciditatea şi mai ales prin spontaneitatea şi originalitatea mânuirii dialogului antrenant şi alert, autorul oglindeşte cu plasticitate şi aplomb pătrunderea intempestivă a electronicii în viaţa pastoral-arhaică, ceea ce-i oferă posibilitatea realizării unor momente cu multiple confluenţe bizare, cu situaţii insolite, cu surprize total neaşteptate – toate fiind îmbrăcate într-un limbaj subtil elaborat şi încărcat cu un bogat potenţial sugestiv şi ironic.

În limbajul savuros folosit de autor se întâlnesc numeroase asocieri lexicale bizare, sintagme specifice tranziţiei, unele ticuri verbale, calambururi, expresii tipice personajelor din această piesă – parabolă, cum sunt: păstorit electronic, ploaie idealistă, cioban automat, dreptul la prostie, parveniţii tranziţiei, aparat antilup, cibernetica a ajuns în ieslea vacilor, babilonia salvează România, facultate de berbecologie ş.a. care dau culoare, nuanţă, vioiciune, umor şi vitalitate textului acestei captivante opere de anticipaţie.
Axată pe conflictul dintre familia Baciului şi a fermierului Gârjoabă, ce se duşmănesc de o sută de ani, piesa se încheie prin împăcarea celor două familii, sub forţa irezistibilă a dragostei dintre odraslele lor: Ramona şi Romică – echivalenţe ale perechii shakespeariene Romeo şi Julieta – reuşind să convertească duşmănia în iubire prin intervenţia suverană a regizorului, ceea ce-l determină pe Baciul înţelept să exclame sentenţios şi biblic: “Dumnezeu să ne aibă în pază! El este Marele Păstor, iar noi, oile Lui. Oile Domnului”.
Sursa:aici