Urmarind emisiunile de la Tv, legate de intamplarile diferitor oameni la cutremur, mi-am amintit cum l-am simtit eu.
In momentele respective, eram in bucatarie si pregateam niste cornulete facute din aluat fraged, care inainte a trebuit sa stea in frigider.
Pe atunci, eram harnica si faceam multe dulciuri in casa, deoarece aveam faina, smantana, dulceata, untura de la parintii mei. Azi, cand trebuie sa cumpar toate ingredientele, nu mai merita oboseala sa mai "cocalesc".
Deci, sa revenim la cutremur...deodata am simtit ca parca mi-e rau si mi-am zis ca sunt obosita, ca toata ziua lucrasem...
Am auzit galagie pe scara, si, abia atunci, mi-a venit in minte ideea cutremurului, si m-am dus sa-l trezesc pe sotul meu, cu orecare teama sa nu ma fac de ras, spunandu-i de cutremur.
Atunci, am luat repede pe baietelul meu care avea vreun an si ceva, l-am infasurat in plapumioara, si am iesit si noi in fata blocului, unde erau deja ceilalti vecini in chiloti, pijamale, cum sta fiecare prin casa.
Mai tarziu, am revenit in casa, si abia atunci, am inceput sa fac un atac de panica si toata noaptea am ramas treaza, de teama unor replici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu