Hristos, condamnat de toti

Nedreptatea în procesul intentat lui Iisus se ridică la absolut, şi asta tocmai pentru a ne interzice să imputăm acest proces unui anumit om, unei anumite societăţi, unui anumit grup.
Este o nedreptate totală şi a tuturor.Hristos a fost crucificat de toţi- de Pilat, Sinedriu şi de mulţimea dezlănţuită-. Fiecare dintre călăii săi avea motivele sale, care L-au condus pe Iisus la Cruce. Toate dovedesc nedreptatea absolută a supliciului şi inocenţa absolută a Celui sacrificat. Astfel, procesul Lui reuneşte în el toate persecuţiile şi toate crimele legale ale secolelor care au trecut şi care vor veni.

Această nedreptate făcută lui Lui, acest ultragiu adus de oameni Fiului Omului au în sine o altă semnificaţie. Acest inviat miraculos, în noaptea de Paşti, iese din mormânt. Este Cel fără prihană, care, cu o faţă de speranţă, vine să locuiască printre noi, judecătorii săi, şi, care, în sfârşit, am fost iertaţi prin această jertfă unică.

Prelucrat după Georges Vedel


Sacrificiu

Dacă sacrificiul Lui s-ar cântări,

Zeci de univrsuri deajuns n-ar fi.

Toată Galaxia şi ar fi puţin,

Să măsoare, Doamne, al Tău chin.

Să înţeleagă, lumea nu poate,

Jertfa Ta când ai fost dat la moarte.

Pentru mulţi, eşti şi azi de neînţeles,

Că jertfa pentru păcat ai ales.

Unii chiar nu vor să înţeleagă

Şi veşnicia cu Tine s-aleagă.

Dăruirea-Ţi lumii a adus

Împăcarea eternă cu Cel de Sus.


In al mortii trist vesmant,
Imbracat e Trupul Sfant,
Flori de tainic legamant
Stau de veghe la Mormant.


Cerul plange dupa nori,
Plang si stele in zori.
In gradina stau soldatii,
Sa pazeasca piatra portii.

Refren:
In amurgul rastignirii
A apus raza iubirii,
Soarele pe cer, s-a intunecat,
Dar in zorii indurarii,
Catre bolta nemuririi
Din mormant, spre tronul slavei,
Astazi, Printul pacii a-nviat
A inviat, a inviat, a inviat.

Ca un fulger luminat,
In splendoare imbracat
Piatra grea a rasturnat,
Cand un inger a zburat.

Giulgiul albului vesmant
Sta cazut dar la pamant
Este gol, astazi, Mormantul,
Oare unde e Preasfantul?

Pe cararea din gradini,
Unde inima-ti alini,
Cel cu fruntea intre spini
A-nviat, sa I te-nchini.

Sta pe tronul din slaviri
Cu-a iubirii straluciri,
Ne conduce in drumul vietii,
In Cetatea diminetii.