"Ori de câte ori m-am încrezut în mine am avut îndoieli faţă de ceilalţi. Ori de câte ori m-am încrezut în ceilalţi am avut îndoieli faţă de mine. Numai când m-am încrezut în Dumnezeu am ajuns la convingerea căci El este singurul demn de încredere". ( Cornel Stelian Popa)
Se mai spune in Cartea Sfanta ca "blestemat sa fie cel ce se increde in om".
De multe ori, poate, cel mai adesea, ajungem sa fim deziluzionati cand am crezut in cineva, si, daca persoana respectiva ne este foarte apropiata, atunci, deziluzia e maxima.
Si, totusi, cum sa traim intr-o perpetua neincredere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu