Mariana spunea...atat de frumos si adevarat, incat merita sa fie citit ca un post de sine statator, nu doar ca un comentariu.
"Frânturi de gânduri, de simţăminte în zi de Paşte...
Poate că întristaţi de vinovăţia răstignirii, stăteam în ,,grădină”, cu gândul la mormânt, lăsând ca Cerul să-şi plângă roua peste lacrimile noastre...
Domnul ne-a găsit acolo...Ne-a rostit numele cu atâta duioşie...
Atunci am înţeles minunea şi am zâmbit printre lacrimi...Şi am rostit şi noi atunci şi de atunci mereu: A ÎNVIAT HRISTOS!!! A înviat pentru ca tu şi eu să scuturăm de pe aripile sufletului nostru praful întunericului morţii...
A înviat pentru ca să ne umplem aripile fiinţei noastre înnoite cu praf de stele şi de soare, de LUMINĂ, de lumina Iubirii, pentru a alunga pentru totdeauna negura păcatului şi a tristeţii şi a neiubirii...
Să ne bucurăm cu o bucurie din Duhul Sfânt!
Să ducem vestea Învierii prin zâmbetul nostru, prin faptele iubirii noastre!...Prin faptele luminii primite din El, Cel Înviat şi înlăuntrul nostru..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu