Asistam la despartiri ale persoanelor din cupluri. Oamenii sunt mult prea nerabdatori cu celalalt, intoleranti si nedispusi sa uite si sa ierte. De la asta, pana la divort, nu e decat un pas.
Desi Cartea Sfanta spune ca cei doi se unesc pana la moarte, nu pot sa nu recunosc ca, decat o viata chinuita in doi, mai bine despartirea. Totul sa se faca in mod civilizat, fara injurii, aruncari cu noroi in celalalt.
Cineva din familia mea, care nu ar fi initiat niciodata un divort, cand celalalt a facut-o si trebuind sa se supuna despartirii prin divort, mi-a spus mai tarziu ca, daca persoanele care sufera atat, cand e vorba de divort, ar divorta de 10 ori, daca ar sti ca nu-i asa o mare tragedie.
De ce suferim atat in cazul unei despartiri? Din cauza orgoliului din noi, care nu accepta infrangerea, de tema de-a nu intra in "gura lumii", de judecati ale semenilor, din cauza comparatiilor cu cei carora le merge bine, fara sa calculam ca azi, suntem noi in astfel de situatii, si maine, e cel de langa noi.
Ceea ce ti se pare o mare tragedie, la inceput, ajungi sa-ti dai seama de eliberarea pe care o simti, cand ai avut curajul sa accepti inevitabilul.
Sa ne dea Domnul intelepciune ca sa stim sa ne comportam intr-un cuplu, dar si sa ne eliberam, cand situatia o impune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu