M E C E N A T
Mă aflu în perpetuu exil
Când n-am inspiraţie, stil.
Aspir la verticalitate,
Dar cad mereu în nulitate.
Crezu-mi are la temelie
Picuri de sânge, stângăcie.
Eu aspir la mecenat sufletesc,
Dar, în sărăcie şi-umil, trăiesc.
Î N T R E B Ă R I
Clopote care strident bat
La poarta minţii ne-ncetat,
Şoareci ce rod mereu
Din uşa sufletului meu.
Stihii ce bântuie cumplit
Al meu eu prea introvertit.
A fi sau a nu fi,
Pentru mine sunt
Incertitudini amare
Şi doar…cuvânt.
MEMENTO MORI
Memento mori e prezentă,
Chiar când raţiunea-i absentă.
Memento mori când adormi,
Şi când dinastiile răstorni !
Orice lucru pe Pământ
E doar goană după vânt.
Totul e nimicnicie,
Precum Eclesiastul scrie.
Averi ca Solomon de-ai avea,
Memento mori, totdeauna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu