Din principiu, nu critic părerile altora în legătură cu ceea ce se întâmplă în lumea evanghelică. E drept că nici nu prea sunt criticată. Iată că, acum, când mi-am exprimat părerea despre un om pe care l-am considerat deosebit, nu am fost cruţată. Nu face nimic. Sunt o fire împăciuitoare...aşa cum îmi cere Sfântul Cuvânt.
Îi mulţumesc autorului postării că mi-a făcut reclamă, şi asta nu o dată.
Nici nu s-a răcit bine acest om, că unii dau cu pietre, amintind că n-a fost un "titan" al credinţei. Pentru noi, ascutătorii mesajelor sale, a fost. Am mai spus, şi cu altă ocazie, că i-am auzit predicile pe vremea când nu aveam voie să intru într-o biserică, mai ales neo-protestantă, din cauza regimului şi a profesiei pe care o aveam, dar l-am auzit la câteva evenimente, şi mi-am zis, în inima şi mintea mea, că aşa trebuie vestit cuvântul. Cu ardoare, har, inteligenţă.
După 1990, când am putut merge nestingherită la orice biserică, l-am ascultat de mai multe ori. Sălile erau pline de ascultători, şi cu toţii, la unison, îi sorbeau cuvintele.
Regret că a plecat dintre noi, în floarea vârstei, mai ales că avea o încredere nestrămutată în vindecarea sa, după boala care s-a cuibărit insidios în trupul său.
Ieri, am găsit nenumărate predici pe youtube, aşa că-l putem asculta...
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2013/12/14/gretosenia-penticostala-continua/
Îi mulţumesc autorului postării că mi-a făcut reclamă, şi asta nu o dată.
Nici nu s-a răcit bine acest om, că unii dau cu pietre, amintind că n-a fost un "titan" al credinţei. Pentru noi, ascutătorii mesajelor sale, a fost. Am mai spus, şi cu altă ocazie, că i-am auzit predicile pe vremea când nu aveam voie să intru într-o biserică, mai ales neo-protestantă, din cauza regimului şi a profesiei pe care o aveam, dar l-am auzit la câteva evenimente, şi mi-am zis, în inima şi mintea mea, că aşa trebuie vestit cuvântul. Cu ardoare, har, inteligenţă.
După 1990, când am putut merge nestingherită la orice biserică, l-am ascultat de mai multe ori. Sălile erau pline de ascultători, şi cu toţii, la unison, îi sorbeau cuvintele.
Regret că a plecat dintre noi, în floarea vârstei, mai ales că avea o încredere nestrămutată în vindecarea sa, după boala care s-a cuibărit insidios în trupul său.
Ieri, am găsit nenumărate predici pe youtube, aşa că-l putem asculta...
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2013/12/14/gretosenia-penticostala-continua/
6 comentarii:
Bună ziua!
Am vizitat adresa indicată si ... m-am întors degrabă aici!!
Ca blogger mi-am format un "reflex" - pe care îl practic şi în viaţa de zi cu zi -, acela de "a mă vedea în OGLINDĂ" pe mine, atunci când privesc la interlocutor: daca reuşesc să găsesc la om calităţi, înseamnă că este posibil ca să deţin şi eu vreuna, iar pe celelalte fiind în curs de a le atrage; dacă văd defecte, acestea sigur îmi aparţin şi mie, de unele fiind în curs de a scăpa de ele, ca fiindu-mi complet dezagreabile.
Daca însă interlocutorul "insistă" în a etala si exacerba numai "defecte", este foarte probabil ca Oglinda să fie murdară mai mult dinspre partea lui! Eu NU POT să-l forţez să şi-o limpezească măcar un pic!
Cornelius, :)
Corneliu, pe blog putem să ne exprimăm orice părere, atât timp cât e decentă. Că mai suntem şi criticaţi e foarte bine, ca să nu ni se urce la cap.
Scuze! "Cornelius", roman, get-beget, nu!
Bună Ziua şi LA MULŢI ANI 2014!
(fără "legătură" cu postarea)
După Blog (cont de telefon) mi-am făcut ... "fireşte" şi cont de facebook, dar am avertizat că nu pot avea mulţi Prieteni, căci nu voi putea face faţă (la nivel de telefon).
M-a pus "necuratul" să creez un Grup de facebook, chiar în prima zi de an nou. Dar, am început nu cu stângul ci de-a dreptul AM GAFAT, insistând că Romînia se scrie cu î din i. M-am făcut de râs căci, pe vremea lui Eminescu se scria cu î din a (nu doar cuvintele rezultate din român).
Am fost "păcălit" de multele postări găsite pe internet, în anii precedenţi, care "pun în faţă" o aşa zisă anagramare a cuvântului:
Romînia = om în Rai
(imposibilă cu î din a = â).
Cineva m-a corectat urgent, dar brutal, spunând că sunt un AGRAMAT (am utilizat [scrim] în loc de [scriem], din neatenţie, din grabă, posibil chiar din prostia mea).
M-am grăbit să recunosc starea de agramat şi - mai ales, după ceva documentare - faptul că are dreptate în legătură cu scrierea cu î din a (= â). I-am mulţumit şi am trecut textul "mesajului" prin diacritice, în semn de respect!
Surpriza şi supărarea au căzut peste mine când am dat clik pe [enter]: respectivul mă blocase!
Acum, eu sunt "în mocirla nimicniciei", trimis de acel suflet repezit care m-a etichetat, apoi ... a dat bir cu fugiţii!! Şi este o persoană foarte respectabilă, căreia nu-i voi da niciodată numele.
De greşit, toţi greşim, chiar "fără de veste", compromiţând atât "poziţia" noastră cât şi pe a celorlalţi!
Am vrut să schimb denumirea grupului în [GÂND CURAT], dar nu găsesc setările corespunzătoare; este posibil să desfiinţez acest Grup din cauză că l-am pornit greşit.
Eu am învăţat să fiu "împăciuitorist" în momentele grele din viaţa mea, dar mai ales în timpul "din urmă", când am fost clonat (ca blogger).
Ştiu însă că este musai să laşi [O Portiţă] - pentru orice eventualitate - în "relaţia" cu cel incriminat. Fie pentru că - poate - cel care acuză s-a înşelat, fie pentru ca "acela" să-ţi poată mulţumi, sau să poată recunoaşte public, sau să-ţi poată cere - la rândul lui - "socoteală".
Eu cred că "trântitul uşii în nas" nu este nicidecum ... o calitate creştinească (indiferent de denominaţiunea de care aparţii).
Vă doresc UN AN NOU plin cu Sănătate, Iubire, Prosperitate şi Înţelegere între oameni!
Cornelius, :)
PS: este o poveste (poate altădată) în legătură cu acest ... [Cornelius]; prenumele meu este format din două cuvinte (nume de sfinţi): Gheorghe Cornel
La mulţi ani, dle Cornelius! Vă mulţumesc pentru că-mi citiţi blogul, şi pentru comentarile pertinente.
A greşi e omeneşte. Eu nu atac pe nimeni, chiar daca am o etichetă cu greşeli. De multe ori, greşesc şi eu, dar îmi corectez greşelile când le descoper, şi nu-mi este ruşine să recunosc c-am greşit.
Trimiteți un comentariu