Împotriva sinuciderii spirituale
"Ce faci când un om se pregătește să se sinucidă? Când îl vezi că este
gata să sară de pe un loc înalt sau că stă să aștepte trenul ca să se
arunce în fața lui, când e clar că funia pe care o pregătește este un
ștreang în care se va atârna?
Unii s-ar putea să-l ajute să-și ducă
la bun sfârșit planul! Trist dar adevărat! Alții s-ar face că nu văd și
nu aud, că nu pricep intențiile sinucigașului.
Câțiva doar, din păcate tot mai puțini, ar sări să-l oprească și să-l salveze.
Sinucigașul VREA să-și ia viața! Nu contează motivele! El ASTA VREA!
Și acum urmează o altă întrebare: Ce ați face dacă voi și copiii voștri
ați fi împinși spre sinucidere? O sinucidere lentă și dureroasă. O
sinucidere spirituală care, asemeni unei caracatițe, și-ar întinde,
sigur și viguros, tentaculele deasupra întregului neam!
Familia creștină, atacată din mai multe părți, are de trecut o grămadă de munți colțuroși și văi adânci cu hăuri amețitoare.
Puțini strigă să o apere. Puțini sunt aceia care ies și stau drepți în
fața furtunilor, a vânturilor potrivnice și a ploilor nimicitoare.
De la concubinaj până la homosexualitate, de la minciuna ridicată la
rang de lege până la atacul frontal și nemilos, ideea de familie
creștină este supusă războiului perfid al celor care doresc să o șteargă
din conștiința oamenilor ca unic edificiu așezat de Dumnezeu sub care
se adăpostește umanitatea, sub care se petrece minunea nașterii de
copii, sub care, într-o rânduială perfectă, știm de unde venim și
încotro ne îndreptăm.
Pretextele întoarcerii celuilalt obraz și al
toleranței, închipuită ca virtute creștină, ne sunt aruncate vehement și
constant de manipulatorii dibaci ai cuvintelor și atitudinilor publice.
Până când?
Sinuciderea lentă, legiferată sau aprobată tacit, face deja victime.
Concubinajul, încurajat de ceva vreme, începe să-și arate „roadele”
nefaste. Divorțurile „pe cale amiabilă” au devenit o modă. Căsătoriile
„de probă” la fel. Avortul este deja ceva banal. Iar cireașa de pe
tortul otrăvit al libertății transformată în libertinaj o reprezintă
aprobarea homosexualității ca „drept al omului”.
DA! Avem dreptul
sa facem ce, cum, cât și cu cine dorim! DAR de ceea ce facem și cum trăim,
depinde condiția noastră umană și religioasă.
La fel ca și sinucigașii care AU dreptul la a VREA să se sinucidă!
Când vine însă vorba de sinuciderea neamului, fiecare suntem însă datori să facem ce ne stă în putință pentru a o opri.
Oare câți vor mai striga împreună cu mine? "
Pr. Mircea Mihuleț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu