Te cheamă iubirea

Te cheamă însuşi Dumnezeu
cu-aceeaşi dragoste de Tată,
dar tu respingi mereu-mereu,
prin somnul tău adânc şi greu,
iubirea Lui curată.

Te-aşteaptă Cel crucificat,
ce ţi-a purtat pe lemn povara
şi care-n veci a înviat,
să-nvii şi tu cu-adevărat,
ca grâul primăvara.

El bate-acum în uşa ta,
să-ţi dea din ceruri mântuirea.
Cât Îl mai laşi în drum să stea ?
Ai să-L rechemi, dar va pleca,
de-I mai respingi iubirea.

Trezeşte-te degrab, îţi zic,
şi du-te ca să tragi zăvorul.
Răspunde-I: "Doamne, mă ridic
să Te urmez ca ucenic,
Mesia, Salvatorul!"

Isus aşteaptă să-L primeşti
şi-apoi cu El să mergi prin lume.
Prin El să nu mai fii ce eşti
şi paşii tăi, spre zări cereşti,
să-L laşi să ţi-i îndrume.

Sursa: http://www.resursecrestine.ro/poezii/72811/te-cheama-iubirea