Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit ?
Ce-aş fi de n-ai fi Tu în mine, cu harul Tău nemărginit ?
/:Aş fi un bulgăre de gheaţă, un fir de umbră fără viaţă...
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă...:/
Aş fi un far fără lumină, pustie...de nisipuri plină
Cu vânturi fără de odihnă, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină
/:Aş fi o albie uscată, pe unde-a curs un râu odată
O frunză smulsă şi purtată, fără de scop în lumea toată:/
Aşa aş fi, dar slavă Ţie ! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie
Comoara harurilor vie, ce ma inundă pe vecie
/:Eu, n-aş ştii azi ce-i fericirea, vieţii-n mii şi mii de feţe,
Şi n-aş fi cunoscut iubirea, cu-nfiorări şi frumuseţe:/
De n-ai fi fost Tu bunătate, Începătorule a toate,
Cu taine-adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate...
/:Tu m-ai suit în slăvi divine din lutu-ntunecatei tine
ISUSE, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum şi-n veacul care vine...:/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu