Plante cu efect de mărire a afluxului de sânge:
Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri şi unguente din anumite plante medicinale care prezintă proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative şi mai ales vasodilatatoare cu efect în mărirea lumenului vascular, relaxarea musculaturii netede a pereţilor arterelor şi creşterea afluxului de sânge.
Pentru uz intern se recomandă:
- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la nivelul arterelor mici şi a capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui datorită efectului antiagregant plachetar;
"A se tine sub control colesterolul, cu mare mare grija. De acum incolo, regim strict fara grasimi (fara carne de porc deloc, carne de vita mai rar, nu carne tanara gen: vitel, miel, fara frisca, smantana, nu mai mult de 2 oua pe saptamana, fara mezeluri grase, fara prajeli, rantasuri, maioneze, alune.
Multe legume, fructe, e voie ulei in salata, mai ales ulei de masline, in general, e voie grasimi polinesaturate, care se gasesc mai ales in uleiuri). In afara de asta trebuie tratament cu oricare preparat medicamentos din clasa statinelor, cu o doza astfel incat colesterolul total sa fie sub 180mg/dl, HDL colesterol trebuie sa fie peste 50 , iar LDL sub 100 mg/dl.
Foarte important este de asemenea un control riguros cardiac, pentru ca ce se intampla pe carotide, se intampla si pe coronare (arterele care iriga imina).
Cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienţi care descriu simptome caracteristice arteritelor, în unele cazuri cu prea mare întârziere, fiind dirijaţi spre sălile de chirurgie.
Agravarea arteritelor se desfăşoară în timp variabil, de la o persoană la alta, fiind influenţată de unii factori favorizanţi (fumat în exces, frig şi umezeală, infecţii, eforturi fizice şi traume psihice).
Plante cu efect de mărire a afluxului de sânge:
Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri şi unguente din anumite plante medicinale care prezintă proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative şi mai ales vasodilatatoare cu efect în mărirea lumenului vascular, relaxarea musculaturii netede a pereţilor arterelor şi creşterea afluxului de sânge.
Pentru uz intern se recomandă:
- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la nivelul arterelor mici şi a capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui datorită efectului antiagregant plachetar;
- infuzie din herba de sulfină galbenă (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită, se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi), având efecte în dilatarea vaselor periferice, mărirea permeabilităţii arterelor şi înlăturarea vasoconstricţiei;
- infuzie din frunze şi rădăcini de păpădie (1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită) cu bune rezultate în normalizarea circulaţiei sângelui la toate nivelele corpului;
- infuzie din herba de coada şoricelului băută seara, după apariţia primelor înţepături în picioare;
- decoct din fructe de măceş (2 linguri fructe uscate se fierb 10 minute în 500 ml apă şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei), având efecte în menţinerea permeabilităţii şi elasticităţii vaselor capilare datorită conţinutului ridicat în vitaminele P şi C. Tot din fructe uscate se consumă câte 3 g pulbere pe zi;
- infuzii din frunze de salvie, herba de cimbrişor şi frunze de urzică, băute după fiecare masă, în cure prelungite de primăvară.
Nu pot să lipsească tratamentele de durată cu preparate din fructe de coacăz negru (bogate în vitamina C, antozide, acid linolenic şi săruri de potasiu, cu rol antiagregant plachtar) sau preparate din fructe de cătină albă (bogate în multe vitamine).
În cazul edemelor, cu picioare umflate, obosite, grele şi reci, se va consuma un ceai din frunze de afin (care protejează pereţii arterelor), ceai de pedicuţă cu adaos de 1 linguriţă bitter suedez, decoct din rădăcini de lemn dulce (cu acţiune diuretică şi antiinflamatoare) şi amestecul, în părţi egale, de coada-calului şi coada-şoricelului din care se beau 3 căni pe zi.
Cantitatea de lichid necesară organismului (1,5–2 litri pe zi) se completează cu apă plată, apă de tărâţe sau ceai verde chinezesc.
Frunze strivite de varză pe zonele afectate
Pentru uz extern sunt recomandate zilnic comprese locale calde şi băi de picioare, pe durată de 15-20 minute, timp de 3 săptămâni, cu decoct din ace de pin, scoarţă din ramuri tinere de castan sălbatic, frunze de viţă de vie cu struguri roşii, frunze de răchitan, urzică, patlagină şi herba de sulfină. În 2 litri de apă caldă se adaugă câte 5 linguri de tinctură de rozmarin şi o lingură de bicarbonat de sodiu. În cazuri mai grave, tratamentul se poate complica cu un amestec de usturoi zdrobit, anghinare, păducel şi cimbru.
Pe zonele afectate se aplică frunze strivite de varză în amestec cu hrean ras (dacă se poate suporta) şi se acoperă cu o pânză pentru păstrare peste noapte. În timpul zilei se face un masaj uşor cu unguent de gălbenele (timp de 10-15 minute) şi pensulări cu ulei de peşte sau tinctură de salvie, ienupăr, arnică sau castan.
Făină de muştar presărată în pantofi
Pentru bolnavii de arterite cu picioare umflate, obosite şi reci se propun următoarele tratamente:
- baie de picioare şi mâini (spălate în prealabil cu apă şi săpun) folosind decoct din flori şi frunze de soc, decoct din frunze de pelin, nuc şi mentă (câte 100 g la 3 litri de apă şi puţin oţet), băi calde cu făină de muştar (100 g puse într-un săculeţ de pânză şi introdus în ligheanul cu apă), băi de urzici (primăvara de 2 ori pe săptămână), băi cu boabe de ienupăr mărunţite şi fierte 8-10 minute (seara înainte de culcare);
- comprese la picioare cu decoct din rizomi de ferigă tăiaţi mărunt şi fierţi 15 minute în 1 litru apă şi puţin oţet, comprese cu coada-calului sau comprese cu faguri de miere aplicate pe umflături la genunchi timp de 3-4 ore;
- frecţii (două pe zi) pe picioarele umflate cu un amestec din 4 căţei de usturoi, un pumn dublu de urzică moartă şi un pahar de untdelemn care se fierbe timp de 5 minute, se strecoară printr-o pânză curată şi se masează pielea de jos în sus;
- pudră calmantă din scoarţă de ulm, piciorul cocoşului sau făină de muştar presărată în interiorul ciorapilor şi a încălţămintei.
Repaus alimentar o zi pe săptămână
Se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul şi solicită un efort de prelucrare, matabolizare şi eliminare: carne de porc, raţă şi gâscă, preparate din carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve, gălbenuş de ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcooluri tari şi, mai ales, tutun.
O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, păstârnac, pătrunjel) şi din fructe proaspete (lămâi, portocale, grapefruit, mere roşii) care conţin cantităţi mari de vitamina C. În celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g), peşte alb, lapte degresat, iaurt, ulei vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de albine în puţin oţet de mere, o lingură de lactat de calciu şi un adaos zilnic de vitamina E (de 3 ori pe zi înainte de mese).
O atenţie deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete, mai ales tomate bine coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăţi antioxidante asupra arterelor.
Consumaţi ceapă şi usturoi pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge
Ceapa şi usturoiul (3-5 căţei pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor şi împiedică formarea de cheaguri. De asemenea se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roşii sau de lămâie; după amestecare se ţine în frigider şi se consumă întreaga cantitate în 3 reprize pe zi.
Regimul alimentar propus asigură organismului o cantitate suficientă de vitamine (A, B, C, E, PP), mai ales prin consumul sucurilor de legume şi fructe, cu adaos de 50-100 g germeni de grâu şi 2-3 linguriţe de drojdie de bere uscată.
Tratament naturist pentru bolnavii de arterită
Arterita este inflamaţia şi astuparea parţială a unei artere, de unde rezultă insuficienţa de irigaţie a ţesutului sau organului în care este localizată. Se produce din cauza leziunii peretelui arterial sau prin formare de cheaguri de sînge. Apare frecvent la membrele inferioare şi se manifestă prin senzaţie de greutate în glezne şi pulpe, dureri care, la început, cedează la repaus dar care se pot agrava. Netratarea bolii poate genera atrofierea muşchilor şi chiar ulceraţii ce se pot transforma în cangrenă.
Modul de viaţă şi regimul alimentar
Una dintre cauzele principalele ale apariţiei arteritei sînt fumatul şi consumul de cafea în exces. Aceste obiceiuri este bine să fie abandonate. Se vor evita excesele alimentare, mai ales în grăsimi animale, statul prea mult timp în picioare şi chiar pe scaun, încălţămintea strîmtă, frigul şi umezeala. Un alt aliment contraindicat este gălbenuşul de ou, bogat în colesterol. Se recomandă un regim bogat în ceapă, care fluidifică sîngele şi împiedică formarea de cheaguri. Ceapa este contraindicată la ulceroşi şi la cei cu hiperaciditate.
Specialiştii în nutriţie recomandă bolnavilor de arterită, care vor să înceapă un tratament de ameliorare şi chiar de vindecare a bolii, un regim alimentar cu o zi pe săptămînă repaus alimentar absolut, în care să se consume numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Acestea se vor bea şi în celelalte zile. În acelaşi timp, indicată este o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere. La un pahar cu lapte se pun 3-4 linguriţe de drojdie de bere şi se beau 2-3 pahare pe zi.
A nu se uita de exerciţiile de gimnastică. Din poziţia culcat, se ridică picioarele la un unghi de 45-50 de grade şi se ţin astfel timp de 3 minute, apoi se coboară, treptat, la poziţia orizontală. Se reiau mişcările de cîteva ori.
Plante medicinale care ajută în tratarea arteritei
În tratamentul intern al arteritei, fitoterapia recomandă infuziile din fructe de măceş (vitaminele C şi P menţin elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare), sulfină (determină dilatarea vaselor periferice, duce la creşterea permeabilităţii şi înlătură vasoconstricţia), coacăze negre, lumînărică, lemn dulce, păpădie, salvie, cătină albă, păducel, rostopască şi talpa gîştei (plante cu efecte vasodilatatoare în circulaţia periferică). Se vor consuma cîte 2-3 ceaiuri pe zi.
La fel de indicat este ceaiul de ghimpe (Xanthium spinosum, plantă numită popular şi holeră), cîte 2 căni pe zi, care ajută la evitarea formării cheagurilor de sînge.
Vîscul se utilizează sub formă de macerat la rece - 3 linguriţe frunze de plantă uscată la 1/2 l de apă. Se lasă să stea timp de 8 ore, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea în cursul unei zile. Se poate consuma şi sub formă de pulbere, 1-3 vîrfuri de cuţit pe zi, înaintea sau chiar în timpul meselor.
Efecte deosebite au tincturile de ceapă (30 picături de 3 ori pe zi) şi de arnică (25 picături pe zi). Indicate sînt siropurile de cătină albă sau coacăze negre, cîte 4-6 linguri pe zi.
Ceaiuri în amestec de plante
Dintre amestecuri, în tratarea bolnavilor de arterită şi-au dovedit eficienţa următoarele reţete: • rădăcină de obligeană, de pin, de angelică, frunze de mesteacăn, talpa gîştei, cîte 10 g din fiecare - se pun 3 linguriţe de amestec la 0,5 l apă, ceaiul se prepară sub formă de decoct şi se beau 3 ceşti pe zi; • frunze de merişor şi de afin, cîte 40 g din fiecare - se prepară sub formă de infuzie din 1-2 linguriţe amestec la cană şi se beau 3 căni pe zi; • rădăcină de cicoare, de pir, de păpădie, iarbă de fumariţă, cîte 30 g din fiecare şi fructe de anason şi de fenicul, cîte 5 g din fiecare - se face decoct din 2 linguriţe amestec la 0,3 l de apă şi se beau 2 ceşti pe zi.
Tinctură specială
O tinctură recomandată în caz de arterită de către fitoterapeuţi cu experienţă este din flori şi frunze de păducel (15 părţi), măceşe (15 p), frunze de coacăz negru (15 p), rădăcină de roibă - Radix Rubiae sau rădăcină de scaiete - Radix Dipsaci (15 p), coajă de salcie (10 p), flori de levănţică (10 p), frunze de anghinare (5 p), flori de coada şoricelului (5 p) şi rostopască (2 p). Tinctura este de 10 la sută, adică 10 g amestec la 100 ml alcool etilic de 96E, şi se iau 30-60 picături de 2-3 ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru.
În tratamentul extern, efecte benefice au cataplasmele cu frunze de varză strivite (se ţin peste noapte), cataplasmele cu argilă şi cu hrean ras (dacă se suportă). Se fac pensulări cu ulei de peşte, cu tinctură de tătăneasă îndoită cu apă şi masaj foarte uşor cu alifie de gălbenele.
http://www.evenimentul.ro/articol/tratament-naturist-pentru-bolnavii-de-arterita.html
Vand stenturi cu Paclitaxel( farmacologic activ). Pret 1150 euro cu tva inclus. Produs de compnia germana Aachen Resonance. 0723544546 AGP Invest international SRL.
http://www.medtronic-silva.ro/produse/boli-cardiovasculare/cardiologie-interventionala.htm
http://www.doctissimo.fr/classe-FH-VASODILATATEURS-ET-ANTI-ISCHEMIQUES.htm
http://www.doctissimo.fr/html/sante/encyclopedie/sa_783_arterite_mi.htm
Des facteurs favorisants sont presque toujours retrouvés :
Le tabac est le facteur majeur puisque 95% des artéritiques consomment plus d'un paquet de cigarettes par jour.
La pilule chez la femme, essentiellement si elle ajoute le tabac.
L'hypertension artérielle ;
L'hypercholestérolémie ;
Le diabète ;
La sédentarité ;
L'excès de poids.
Les règles d'hygiène de vie sont primordiales :
Entraînement régulier : la marche tous les jours pendant une heure d'une allure lente et régulière est le meilleur traitement possible. Le patient doit s'arrêter dès l'apparition de la douleur et repartir deux minutes après la disparition totale de la douleur. Il peut ensuite augmenter progressivement la durée et la vitesse de sa marche.
D'autres conseils sont utiles :
Ne pas rester accroupi ou assis les jambes croisées car la circulation sanguine se fait mal dans ces positions ;
Se laver les pieds tous les jours en insistant entre les orteils. Sécher minutieusement. Changer de chaussettes tous les jours ;
Utiliser des chaussures larges et souples pour que les pieds soient à l'aise. Préférer les chaussures de toile par temps chaud ;
Utiliser deux paires de chaussures, alternées de jour en jour ;
Couper courts et carrés les ongles des orteils. Ne pas hésiter à faire appel à un pédicure compétent en cas de difficultés ;
L'arrêt total et définitif du tabac est impératif ;
La lutte contre l'obésité, le diabète et la dyslipidémie est associée ;
Le patient doit savoir consulter en urgence le médecin en cas de :
Douleurs nocturnes ;
Ongle incarné ;
Cor, verrue plantaire ;
Blessure, zone noire sur la peau.
[?] Les médicaments
Le traitement de l'hypertension artérielle éventuelle est impératif ;
Les anticoagulants oraux, les antiagrégants plaquettaires sont utilisés ;
La pentoxifylline (Torental ) est un traitement symptomatique de la claudication intermittente des artériopathies chroniques oblitérantes des membres inférieurs.
La crénothérapie constitue un appoint intéressant (Royat etc.).
Le traitement chirurgical s'impose lorsque le périmètre de marche devient très faible, lorsqu'il existe des douleurs de décubitus ou en cas de gangrène.
Plusieurs techniques sont possibles.
La chirurgie des artères a pour but de rétablir une circulation normale. Les différentes méthodes consistent à réparer et à mettre en dérivation le conduit rétréci ou obstrué. Pour intervenir sur une artère malade, il est nécessaire soit de l'ouvrir pour la déboucher, soit de la court-circuiter.
Le pontage est un conduit artificiel (prothèse en Teflon ou en Dacron) ou un fragment de veine saphène interne prélevé au membre inférieur. Cette veine superficielle de la cuisse peut être enlevée sans inconvénient pour la circulation veineuse car les suppléances sont nombreuses. Ce pontage permet de dévier le flux sanguin et de contourner le segment rétréci de l'artère.
Les prothèses sont utilisées pour le remplacement des grosses artères (aorte, fémorale). Les veines saphènes sont utilisées pour les artères de petit calibre.
Le pontage entre l'aorte et les artères de la cuisse (pontage aorto-bifémoral ou carrefour aortique) est pratiqué chez les malades souffrant d'une artérite des deux membres inférieurs et dont les obstacles touchent les artères iliaques ou l'origine des fémorales. Après l'intervention, le tabac est interdit et la marche recommandée.
Le pontage à la cuisse (pontage fémoro-poplité) est utilisé chez les patients dont l'obstacle siège sur les artères de cuisse ou de jambe.
L'angioplastie transluminale percutanée corrige par dilatation certaines atteintes.
Le chirurgien introduit sous anesthésie locale une sonde munie à son extrémité d'un ballonnet dans l'artère fémorale à l'aine et la descend sous contrôle radiologique jusqu'à l'obstacle. Une fois en place, le ballonnet est gonflé et écrase la plaque d'athérome.
L'endartériectomie percutanée permet d'abraser l'intérieur de l'artère lésée.
L'endoprothèse métallique ou "stent" est une autre technique qui permet de recanaliser certaines sténoses.
La thrombolyse locale intra-artérielle donnerait de bons résultats.
La sympathectomie lombair est la plus fréquente des interventions chirurgicales vasculaires. Le principe est de sectionner au niveau de la colonne vertébrale le nerf sympathique qui assure la tonicité des artères de petit calibre. Il en résulte un relâchement des vaisseaux et une dilatation bénéfique. Cette intervention concerne les patients qui ne peuvent bénéficier du pontage et qui souffrent de douleurs de décubitus sans revascularisation chirurgicale possible.
L'amputation
C'est l'intervention de dernière chance qui peut sauver la vie d'un malade dont les artères sont irrémédiablement lésées.
c'est une intervention fréquente en France.
Le chirurgien s'efforce d'être le plus conservateur possible.
L'amputation au dessous du genou permet de reprendre une vie presque normale avec la kinésithérapie et l'appareillage. Une prothèse provisoire est posée dès le 4° jour sans attendre la cicatrisation. La prothèse définitive est mise environ un an plus tard.
L'amputation de cuisse demande un appareillage plus important.
La sensation de membre fantôme est fréquente après l'amputation. Le malade a l'impression d'avoir toujours son membre amputé. Ce phénomène est dû à la mémorisation du schéma corporel.
Des douleurs du moignon peuvent survenir. Ce sont parfois des décharges électriques à l'effleurement de la peau. L'anxiété, la dépression augmentent ces troubles. L'aide du psychologue, le bandage très serré du moignon, la neuro-stimulation péridurale sont parfois utiles.
Une nouvelle technique de neurostimulation a été récemment mise au point. L'appareil comporte une sonde-électrode qui stimule les nerfs issus de la moelle épinière à destination de la partie inférieure du corps. Le boîtier de stimulation se trouve dans l'abdomen. La stimulation atténue la douleur et favorise l'amélioration de la circulation dans les artères par dilatation de celles-ci.
Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri şi unguente din anumite plante medicinale care prezintă proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative şi mai ales vasodilatatoare cu efect în mărirea lumenului vascular, relaxarea musculaturii netede a pereţilor arterelor şi creşterea afluxului de sânge.
Pentru uz intern se recomandă:
- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la nivelul arterelor mici şi a capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui datorită efectului antiagregant plachetar;
"A se tine sub control colesterolul, cu mare mare grija. De acum incolo, regim strict fara grasimi (fara carne de porc deloc, carne de vita mai rar, nu carne tanara gen: vitel, miel, fara frisca, smantana, nu mai mult de 2 oua pe saptamana, fara mezeluri grase, fara prajeli, rantasuri, maioneze, alune.
Multe legume, fructe, e voie ulei in salata, mai ales ulei de masline, in general, e voie grasimi polinesaturate, care se gasesc mai ales in uleiuri). In afara de asta trebuie tratament cu oricare preparat medicamentos din clasa statinelor, cu o doza astfel incat colesterolul total sa fie sub 180mg/dl, HDL colesterol trebuie sa fie peste 50 , iar LDL sub 100 mg/dl.
Foarte important este de asemenea un control riguros cardiac, pentru ca ce se intampla pe carotide, se intampla si pe coronare (arterele care iriga imina).
Cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienţi care descriu simptome caracteristice arteritelor, în unele cazuri cu prea mare întârziere, fiind dirijaţi spre sălile de chirurgie.
Agravarea arteritelor se desfăşoară în timp variabil, de la o persoană la alta, fiind influenţată de unii factori favorizanţi (fumat în exces, frig şi umezeală, infecţii, eforturi fizice şi traume psihice).
Plante cu efect de mărire a afluxului de sânge:
Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri şi unguente din anumite plante medicinale care prezintă proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative şi mai ales vasodilatatoare cu efect în mărirea lumenului vascular, relaxarea musculaturii netede a pereţilor arterelor şi creşterea afluxului de sânge.
Pentru uz intern se recomandă:
- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la nivelul arterelor mici şi a capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui datorită efectului antiagregant plachetar;
- infuzie din herba de sulfină galbenă (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită, se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi), având efecte în dilatarea vaselor periferice, mărirea permeabilităţii arterelor şi înlăturarea vasoconstricţiei;
- infuzie din frunze şi rădăcini de păpădie (1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită) cu bune rezultate în normalizarea circulaţiei sângelui la toate nivelele corpului;
- infuzie din herba de coada şoricelului băută seara, după apariţia primelor înţepături în picioare;
- decoct din fructe de măceş (2 linguri fructe uscate se fierb 10 minute în 500 ml apă şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei), având efecte în menţinerea permeabilităţii şi elasticităţii vaselor capilare datorită conţinutului ridicat în vitaminele P şi C. Tot din fructe uscate se consumă câte 3 g pulbere pe zi;
- infuzii din frunze de salvie, herba de cimbrişor şi frunze de urzică, băute după fiecare masă, în cure prelungite de primăvară.
Nu pot să lipsească tratamentele de durată cu preparate din fructe de coacăz negru (bogate în vitamina C, antozide, acid linolenic şi săruri de potasiu, cu rol antiagregant plachtar) sau preparate din fructe de cătină albă (bogate în multe vitamine).
În cazul edemelor, cu picioare umflate, obosite, grele şi reci, se va consuma un ceai din frunze de afin (care protejează pereţii arterelor), ceai de pedicuţă cu adaos de 1 linguriţă bitter suedez, decoct din rădăcini de lemn dulce (cu acţiune diuretică şi antiinflamatoare) şi amestecul, în părţi egale, de coada-calului şi coada-şoricelului din care se beau 3 căni pe zi.
Cantitatea de lichid necesară organismului (1,5–2 litri pe zi) se completează cu apă plată, apă de tărâţe sau ceai verde chinezesc.
Frunze strivite de varză pe zonele afectate
Pentru uz extern sunt recomandate zilnic comprese locale calde şi băi de picioare, pe durată de 15-20 minute, timp de 3 săptămâni, cu decoct din ace de pin, scoarţă din ramuri tinere de castan sălbatic, frunze de viţă de vie cu struguri roşii, frunze de răchitan, urzică, patlagină şi herba de sulfină. În 2 litri de apă caldă se adaugă câte 5 linguri de tinctură de rozmarin şi o lingură de bicarbonat de sodiu. În cazuri mai grave, tratamentul se poate complica cu un amestec de usturoi zdrobit, anghinare, păducel şi cimbru.
Pe zonele afectate se aplică frunze strivite de varză în amestec cu hrean ras (dacă se poate suporta) şi se acoperă cu o pânză pentru păstrare peste noapte. În timpul zilei se face un masaj uşor cu unguent de gălbenele (timp de 10-15 minute) şi pensulări cu ulei de peşte sau tinctură de salvie, ienupăr, arnică sau castan.
Făină de muştar presărată în pantofi
Pentru bolnavii de arterite cu picioare umflate, obosite şi reci se propun următoarele tratamente:
- baie de picioare şi mâini (spălate în prealabil cu apă şi săpun) folosind decoct din flori şi frunze de soc, decoct din frunze de pelin, nuc şi mentă (câte 100 g la 3 litri de apă şi puţin oţet), băi calde cu făină de muştar (100 g puse într-un săculeţ de pânză şi introdus în ligheanul cu apă), băi de urzici (primăvara de 2 ori pe săptămână), băi cu boabe de ienupăr mărunţite şi fierte 8-10 minute (seara înainte de culcare);
- comprese la picioare cu decoct din rizomi de ferigă tăiaţi mărunt şi fierţi 15 minute în 1 litru apă şi puţin oţet, comprese cu coada-calului sau comprese cu faguri de miere aplicate pe umflături la genunchi timp de 3-4 ore;
- frecţii (două pe zi) pe picioarele umflate cu un amestec din 4 căţei de usturoi, un pumn dublu de urzică moartă şi un pahar de untdelemn care se fierbe timp de 5 minute, se strecoară printr-o pânză curată şi se masează pielea de jos în sus;
- pudră calmantă din scoarţă de ulm, piciorul cocoşului sau făină de muştar presărată în interiorul ciorapilor şi a încălţămintei.
Repaus alimentar o zi pe săptămână
Se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul şi solicită un efort de prelucrare, matabolizare şi eliminare: carne de porc, raţă şi gâscă, preparate din carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve, gălbenuş de ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcooluri tari şi, mai ales, tutun.
O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, păstârnac, pătrunjel) şi din fructe proaspete (lămâi, portocale, grapefruit, mere roşii) care conţin cantităţi mari de vitamina C. În celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g), peşte alb, lapte degresat, iaurt, ulei vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de albine în puţin oţet de mere, o lingură de lactat de calciu şi un adaos zilnic de vitamina E (de 3 ori pe zi înainte de mese).
O atenţie deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete, mai ales tomate bine coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăţi antioxidante asupra arterelor.
Consumaţi ceapă şi usturoi pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge
Ceapa şi usturoiul (3-5 căţei pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor şi împiedică formarea de cheaguri. De asemenea se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roşii sau de lămâie; după amestecare se ţine în frigider şi se consumă întreaga cantitate în 3 reprize pe zi.
Regimul alimentar propus asigură organismului o cantitate suficientă de vitamine (A, B, C, E, PP), mai ales prin consumul sucurilor de legume şi fructe, cu adaos de 50-100 g germeni de grâu şi 2-3 linguriţe de drojdie de bere uscată.
Tratament naturist pentru bolnavii de arterită
Arterita este inflamaţia şi astuparea parţială a unei artere, de unde rezultă insuficienţa de irigaţie a ţesutului sau organului în care este localizată. Se produce din cauza leziunii peretelui arterial sau prin formare de cheaguri de sînge. Apare frecvent la membrele inferioare şi se manifestă prin senzaţie de greutate în glezne şi pulpe, dureri care, la început, cedează la repaus dar care se pot agrava. Netratarea bolii poate genera atrofierea muşchilor şi chiar ulceraţii ce se pot transforma în cangrenă.
Modul de viaţă şi regimul alimentar
Una dintre cauzele principalele ale apariţiei arteritei sînt fumatul şi consumul de cafea în exces. Aceste obiceiuri este bine să fie abandonate. Se vor evita excesele alimentare, mai ales în grăsimi animale, statul prea mult timp în picioare şi chiar pe scaun, încălţămintea strîmtă, frigul şi umezeala. Un alt aliment contraindicat este gălbenuşul de ou, bogat în colesterol. Se recomandă un regim bogat în ceapă, care fluidifică sîngele şi împiedică formarea de cheaguri. Ceapa este contraindicată la ulceroşi şi la cei cu hiperaciditate.
Specialiştii în nutriţie recomandă bolnavilor de arterită, care vor să înceapă un tratament de ameliorare şi chiar de vindecare a bolii, un regim alimentar cu o zi pe săptămînă repaus alimentar absolut, în care să se consume numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Acestea se vor bea şi în celelalte zile. În acelaşi timp, indicată este o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere. La un pahar cu lapte se pun 3-4 linguriţe de drojdie de bere şi se beau 2-3 pahare pe zi.
A nu se uita de exerciţiile de gimnastică. Din poziţia culcat, se ridică picioarele la un unghi de 45-50 de grade şi se ţin astfel timp de 3 minute, apoi se coboară, treptat, la poziţia orizontală. Se reiau mişcările de cîteva ori.
Plante medicinale care ajută în tratarea arteritei
În tratamentul intern al arteritei, fitoterapia recomandă infuziile din fructe de măceş (vitaminele C şi P menţin elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare), sulfină (determină dilatarea vaselor periferice, duce la creşterea permeabilităţii şi înlătură vasoconstricţia), coacăze negre, lumînărică, lemn dulce, păpădie, salvie, cătină albă, păducel, rostopască şi talpa gîştei (plante cu efecte vasodilatatoare în circulaţia periferică). Se vor consuma cîte 2-3 ceaiuri pe zi.
La fel de indicat este ceaiul de ghimpe (Xanthium spinosum, plantă numită popular şi holeră), cîte 2 căni pe zi, care ajută la evitarea formării cheagurilor de sînge.
Vîscul se utilizează sub formă de macerat la rece - 3 linguriţe frunze de plantă uscată la 1/2 l de apă. Se lasă să stea timp de 8 ore, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea în cursul unei zile. Se poate consuma şi sub formă de pulbere, 1-3 vîrfuri de cuţit pe zi, înaintea sau chiar în timpul meselor.
Efecte deosebite au tincturile de ceapă (30 picături de 3 ori pe zi) şi de arnică (25 picături pe zi). Indicate sînt siropurile de cătină albă sau coacăze negre, cîte 4-6 linguri pe zi.
Ceaiuri în amestec de plante
Dintre amestecuri, în tratarea bolnavilor de arterită şi-au dovedit eficienţa următoarele reţete: • rădăcină de obligeană, de pin, de angelică, frunze de mesteacăn, talpa gîştei, cîte 10 g din fiecare - se pun 3 linguriţe de amestec la 0,5 l apă, ceaiul se prepară sub formă de decoct şi se beau 3 ceşti pe zi; • frunze de merişor şi de afin, cîte 40 g din fiecare - se prepară sub formă de infuzie din 1-2 linguriţe amestec la cană şi se beau 3 căni pe zi; • rădăcină de cicoare, de pir, de păpădie, iarbă de fumariţă, cîte 30 g din fiecare şi fructe de anason şi de fenicul, cîte 5 g din fiecare - se face decoct din 2 linguriţe amestec la 0,3 l de apă şi se beau 2 ceşti pe zi.
Tinctură specială
O tinctură recomandată în caz de arterită de către fitoterapeuţi cu experienţă este din flori şi frunze de păducel (15 părţi), măceşe (15 p), frunze de coacăz negru (15 p), rădăcină de roibă - Radix Rubiae sau rădăcină de scaiete - Radix Dipsaci (15 p), coajă de salcie (10 p), flori de levănţică (10 p), frunze de anghinare (5 p), flori de coada şoricelului (5 p) şi rostopască (2 p). Tinctura este de 10 la sută, adică 10 g amestec la 100 ml alcool etilic de 96E, şi se iau 30-60 picături de 2-3 ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru.
În tratamentul extern, efecte benefice au cataplasmele cu frunze de varză strivite (se ţin peste noapte), cataplasmele cu argilă şi cu hrean ras (dacă se suportă). Se fac pensulări cu ulei de peşte, cu tinctură de tătăneasă îndoită cu apă şi masaj foarte uşor cu alifie de gălbenele.
http://www.evenimentul.ro/articol/tratament-naturist-pentru-bolnavii-de-arterita.html
Vand stenturi cu Paclitaxel( farmacologic activ). Pret 1150 euro cu tva inclus. Produs de compnia germana Aachen Resonance. 0723544546 AGP Invest international SRL.
http://www.medtronic-silva.ro/produse/boli-cardiovasculare/cardiologie-interventionala.htm
http://www.doctissimo.fr/classe-FH-VASODILATATEURS-ET-ANTI-ISCHEMIQUES.htm
http://www.doctissimo.fr/html/sante/encyclopedie/sa_783_arterite_mi.htm
Des facteurs favorisants sont presque toujours retrouvés :
Le tabac est le facteur majeur puisque 95% des artéritiques consomment plus d'un paquet de cigarettes par jour.
La pilule chez la femme, essentiellement si elle ajoute le tabac.
L'hypertension artérielle ;
L'hypercholestérolémie ;
Le diabète ;
La sédentarité ;
L'excès de poids.
Les règles d'hygiène de vie sont primordiales :
Entraînement régulier : la marche tous les jours pendant une heure d'une allure lente et régulière est le meilleur traitement possible. Le patient doit s'arrêter dès l'apparition de la douleur et repartir deux minutes après la disparition totale de la douleur. Il peut ensuite augmenter progressivement la durée et la vitesse de sa marche.
D'autres conseils sont utiles :
Ne pas rester accroupi ou assis les jambes croisées car la circulation sanguine se fait mal dans ces positions ;
Se laver les pieds tous les jours en insistant entre les orteils. Sécher minutieusement. Changer de chaussettes tous les jours ;
Utiliser des chaussures larges et souples pour que les pieds soient à l'aise. Préférer les chaussures de toile par temps chaud ;
Utiliser deux paires de chaussures, alternées de jour en jour ;
Couper courts et carrés les ongles des orteils. Ne pas hésiter à faire appel à un pédicure compétent en cas de difficultés ;
L'arrêt total et définitif du tabac est impératif ;
La lutte contre l'obésité, le diabète et la dyslipidémie est associée ;
Le patient doit savoir consulter en urgence le médecin en cas de :
Douleurs nocturnes ;
Ongle incarné ;
Cor, verrue plantaire ;
Blessure, zone noire sur la peau.
[?] Les médicaments
Le traitement de l'hypertension artérielle éventuelle est impératif ;
Les anticoagulants oraux, les antiagrégants plaquettaires sont utilisés ;
La pentoxifylline (Torental ) est un traitement symptomatique de la claudication intermittente des artériopathies chroniques oblitérantes des membres inférieurs.
La crénothérapie constitue un appoint intéressant (Royat etc.).
Le traitement chirurgical s'impose lorsque le périmètre de marche devient très faible, lorsqu'il existe des douleurs de décubitus ou en cas de gangrène.
Plusieurs techniques sont possibles.
La chirurgie des artères a pour but de rétablir une circulation normale. Les différentes méthodes consistent à réparer et à mettre en dérivation le conduit rétréci ou obstrué. Pour intervenir sur une artère malade, il est nécessaire soit de l'ouvrir pour la déboucher, soit de la court-circuiter.
Le pontage est un conduit artificiel (prothèse en Teflon ou en Dacron) ou un fragment de veine saphène interne prélevé au membre inférieur. Cette veine superficielle de la cuisse peut être enlevée sans inconvénient pour la circulation veineuse car les suppléances sont nombreuses. Ce pontage permet de dévier le flux sanguin et de contourner le segment rétréci de l'artère.
Les prothèses sont utilisées pour le remplacement des grosses artères (aorte, fémorale). Les veines saphènes sont utilisées pour les artères de petit calibre.
Le pontage entre l'aorte et les artères de la cuisse (pontage aorto-bifémoral ou carrefour aortique) est pratiqué chez les malades souffrant d'une artérite des deux membres inférieurs et dont les obstacles touchent les artères iliaques ou l'origine des fémorales. Après l'intervention, le tabac est interdit et la marche recommandée.
Le pontage à la cuisse (pontage fémoro-poplité) est utilisé chez les patients dont l'obstacle siège sur les artères de cuisse ou de jambe.
L'angioplastie transluminale percutanée corrige par dilatation certaines atteintes.
Le chirurgien introduit sous anesthésie locale une sonde munie à son extrémité d'un ballonnet dans l'artère fémorale à l'aine et la descend sous contrôle radiologique jusqu'à l'obstacle. Une fois en place, le ballonnet est gonflé et écrase la plaque d'athérome.
L'endartériectomie percutanée permet d'abraser l'intérieur de l'artère lésée.
L'endoprothèse métallique ou "stent" est une autre technique qui permet de recanaliser certaines sténoses.
La thrombolyse locale intra-artérielle donnerait de bons résultats.
La sympathectomie lombair est la plus fréquente des interventions chirurgicales vasculaires. Le principe est de sectionner au niveau de la colonne vertébrale le nerf sympathique qui assure la tonicité des artères de petit calibre. Il en résulte un relâchement des vaisseaux et une dilatation bénéfique. Cette intervention concerne les patients qui ne peuvent bénéficier du pontage et qui souffrent de douleurs de décubitus sans revascularisation chirurgicale possible.
L'amputation
C'est l'intervention de dernière chance qui peut sauver la vie d'un malade dont les artères sont irrémédiablement lésées.
c'est une intervention fréquente en France.
Le chirurgien s'efforce d'être le plus conservateur possible.
L'amputation au dessous du genou permet de reprendre une vie presque normale avec la kinésithérapie et l'appareillage. Une prothèse provisoire est posée dès le 4° jour sans attendre la cicatrisation. La prothèse définitive est mise environ un an plus tard.
L'amputation de cuisse demande un appareillage plus important.
La sensation de membre fantôme est fréquente après l'amputation. Le malade a l'impression d'avoir toujours son membre amputé. Ce phénomène est dû à la mémorisation du schéma corporel.
Des douleurs du moignon peuvent survenir. Ce sont parfois des décharges électriques à l'effleurement de la peau. L'anxiété, la dépression augmentent ces troubles. L'aide du psychologue, le bandage très serré du moignon, la neuro-stimulation péridurale sont parfois utiles.
Une nouvelle technique de neurostimulation a été récemment mise au point. L'appareil comporte une sonde-électrode qui stimule les nerfs issus de la moelle épinière à destination de la partie inférieure du corps. Le boîtier de stimulation se trouve dans l'abdomen. La stimulation atténue la douleur et favorise l'amélioration de la circulation dans les artères par dilatation de celles-ci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu