16.08.2010

Situatii reale

Imi pare rau sa recunosc, dar dascalii si personalul medical-in general-sunt mari "povestitori", de unde si nenorociri ca cele intamplate ieri, la Maternitatea Giulesti.
Daca era macar o persoana in incaperea respectiva in momentul producerii exploziei sau incendiului, trebuia ori sa fie ranita, ori sa vada ce s-a intamplat si sa fie prima care da alarma sau incearca sa faca ceva.
In familia mea, au existat trei cazuri de neglijenta, care ar fi putut avea urmari tragice, ba, cel de-al treilea chiar a avut. Nu o data, mama ne povesteste cum a fost ea lasata sa nasca singura, si dintr-un pic nu i-a cazut fatul pe ciment. Ea a strigat dupa ajutor, ca altfel s-ar fi ales praful de Getuta.
Un alt exemplu: nepotul meu era sa moara din cauza ca a fost pus la aparatul de aerosoli, care era defect, curgea, si copilul a inghitit din  solutia respectiva, dandu-si ochii peste cap, pentru ca cea care trebuia sa stea langa el a plecat la o sueta.
Sa nu uit si de tatal meu care a fost lasat sa moara, cu zile, deoarece atunci, era campionatul mondial de fotbal, nu se gasea niciun medic prin spital, iar, cand l-am zarit pe seful sectiei de interne care era pe picior de plecare, si i-am spus de situatia grava a tatalui meu, si-a batut obrazul, spunandu-mi ca o fi el sef de sectie-a mai si accentuat acest lucru-, dar nu se baga peste subalternul lui, medicul la care era internat tatal meu, care a si decedat in  fata mea, peste vreo 2 ore, negasindu-se nimeni sa-l ajute cu ceva.
Bani cu sacul sa fie, ca gasesc ei metode de justificare, dupa incidentul tragic...
La fel se intampla si cu cadrele didactice, care in loc sa fie printre copii, stau la cafele sau taclale. Deh, oameni suntem cu totii, iar nazdravanii de copii asta asteapta... Nu-i de mirare ca transforma salile de clasa in arene de lupta, sau zonele din imprejurimile scolii, in locuri de fumat, aruncand tigari pe jos, hartii de la pachetelele consumate, contribuind la accentuarea starii de mizerie, si asta unde? Langa locasurile de cultura si educatie.
Totul se face cu scuza ca salariile sunt mici. Dar cand n-or mai fi nici acestea?
Mai avem si noi cunostinte care lucreaza pe "dincolo", unde omul sta de dimineata pana seara, la locul de munca, si multi dintre romanasii nostri nu fac fata stresului si se intorc acasa.
Cred c-ar fi bine sa cantarim lucrurile din  toate perspectivele..., nu doar din  cel al avantajelor.

4 comentarii:

by canamonica spunea...

domniţă dragă, nu ştiu ce meserie "îndeplineşti", dar, cu siguranţă eşti un judecător foarte bun şi extrem de obiectiv. sunt cadru didactic titular, fac naveta 120 km zilnic (60 dus, 60 intors), fie ploaie, fie vânt... vorba cântecului şi te invit cu mare drag la noi la şcoală... să vedem cam ce comentarii "obiective" mai ai de făcut, când spatiile de clasă lasă de dorit (sunt diriginta la o clasa de 20 de elevi îngrămădiţi strategic într-un spaţiu de 3.5m/4m - văd că te pricepi la comentarii, sper că şi la calcule), materiale didactice nu avem, manuale... cuvinte sfinte! iar tot noi suntem incompetentii, incultii, cei care cerem prea mult de la o societate putreda care chiar crede ce se aude prin mass-media romanească. deh, ce să-i faci, trăim în România... şi ne ocupă tot timpul. nu voi comenta salariul pe care il primesc, dar, dacă doresti această informatie, ti-o ofer cu mare drag 898 lei (acum cu taierea, la fel de strategică!)dacă nu aţi lucrat niciodată cu copiii post-post-modernişti (termen inventat ieri în timpul unui examen), vă rog să faceţi o încercare... s-ar putea să fiţşi surprinsă... eu nu mă supăr pe comentarii răutăcioase, pentru că ştiu cum lucrez cu copiii, ştiu cât de mult mă iubesc copiii, iar cei care mă cunosc pe mine ca persoană, ştiu adevărul celor prezentate mai sus... mă deranjează lejeritatea de care dăm dovadă atunci când ne atribuim roluri de "judecători", nefiind în cunoştinţă de cauză. este uşor să judeci, într-adevăr, dar ar fi mai bine să învăţăm să nu mai judecăm şi să nu ai comentăm decât în colţişorul nostru... e mai sigur pentru ficat... iar dacă acest comentariu v-a deranjat, vă rog să iertaţi. vă doresc o zi bună în continuare... invitaţia la şcoala unde predau rămâne valabilă...

by canamonica spunea...

bună ziua, doamnă dragă... îmi place că sunteţi un judecător foarte obiectiv şi înverşunat al celor din jurul dv. sunt cadru didactic titular... fac această meserie din plăcere (dacă vă uitaţi la profilul meu vedeţi că am şi alte surse de venit deloc neglijabile); idea este că, cu mare drag, vă invit la şcoala unde predau... fac naveta zilnic 120 km (60 dus, 60 intors)... fie ploaie, fie vânt... vorba cântecului; mi-ar plăcea să vedeţi cam care sunt condiţiile în care lucrăm: sunt dirigintă la o clasă de 20 de elevi (îngrămădiţi strategic într-o încăpere de 3.5/4 mp), materialele didactice lipsesc cu desăvârşire, iar manualele... cuvinte sfinte! şi, totuşi, vă invit sincer... să nu vă imaginaţi că vă iau peste picior. aaaaaaa, am uitat salariul: 898 lei (asta după tăiere... tot strategică şi aia)...

by canamonica spunea...

nu mă deranjează comentariile răutăcioase, făcute ca urmare a unei informări defectuoase (accademically speaking), ci mă deranjează faptul că ne atribuim rolul de judecători şi nu e vedem fiecare de bucăţica lui. ştiu că este uşor să vedem defectele celorlalţi, dar... şi grădina noastră trebuie prăşită. pe de altă parte, v-aş invita, de asemenea, să asistaţi la o oră predată acestor copii post-post-moderni (termen inventat ieri în timpul unui examen), iar apoi să emiteţi judecăţile de valoare despre ce vor sau nu vor profesorii... cât despre medici, treaba lor, fiecare cu conştiinţa lui... îmi pare rău de necazurile pricnuite de unii dintre noi sau ei familiei dv, dar aş avea o mare rugăminte... nu generalizaţi şi, ce este cel mai important, nu mai judecaţi: nu ajută pe nimeni, are Cine judeca şi judecata Lui e dreaptă, cu mult mai dreaptă decât a noastră. dacă acest mesaj v-a deranjat, îmi cer scuze... asta e viaţa, zâmbiţi... face bine la ficat...

disa spunea...

@Ana, nu ma indoiesc ca esti un cadru exceptional, ca ai realizarile de care vorbesti, dar nu toti sunt asa, si, crede-ma, vorbesc in cunostinta de cauza.
Am facut si eu naveta, toata viata, avand un salariu atat de mic, incat plateam cu el femeia care-mi ingrijea copilul. Plecam la ora 5 dimineata si ma intorceam la ora 7 seara.
Nimeni nu spune ca toti sunt rai. Eu ma refeream la situatii concrete pe care le cunosc, legate de cele doua categorii mentionate. Asta nu inseamna c-am generalizat.
Sa ai o zi implinita, chiar daca salariul e mic!