Evitarea imbolnavirii ficatului

Enumerarea  maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a  ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai  responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului  nostru. Printre acestea se numără: -digestie  dificilă;                                                                     -constipaţie şi  diaree; -apendicită; -diabet; -obezitate sau  slăbirea exagerată a  corpului, -anamie, -colibaciloză, -inflamare,  fermentaţii putrede şi spasme la nivel  intestinal; -demineralizare; -incapacitate de a  suporta frigul; -diverse tulburări auditive şi  vizuale; -boli de piele şi tulburări de pigmentare a  pielii; -arteroscleroză şi reumatism; -hipertensiune  arterială; -sinuzită, guturai şi bronşită  cronică; -astm, boala fânului şi alte manifestări  alergice; -picioare umflate sau roşii; -dezechilibrul  glandular; -slăbiciune  musculară; -platfus; -varice,  hemoroizi; -sterilitate şi impotenţă; -celulită,  depresii; -tulburări menstruale; -paralizie datorată  sclerozei; -tuberculoză; -cancer. Din fericire însă, natura ne  furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau  semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru  este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă.  Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne  decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care  pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de  alarmă) sunt următoarele: - limba  mai mereu foarte încărcată şi miros urât al  respiraţiei; - ameţeli dese sau chiar senzaţii de  sfârşeală; - balonări şi gaze de fermentaţie în  exces; - migrene şi dureri de cap; - insomnii, somn  agitat; - urină încărcată sau prea limpede; - culoare  galbenă a pielii şi o privire obosită; - nas roşu şi pete  de culoare închisă pe faţă. Pentru a evita ca aceste semne  de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne  lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca  yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru  noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu  alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în  special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic.  Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă,  ca yoghini  care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar  trebui să spunem cu hotărâre: NU:  zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne  agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie.  Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale  asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere  această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl  face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest  zahăr  alb ar trebui deci să fie permanent alungat de  pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat  (doar la mare  nevoie), mai curând ca un condiment  decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.   DA: mierii  naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi  fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte  avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările  hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului  (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în  mod deosebit); NU: sării recristalizate şi  rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de  sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe,  rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din  nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în  alimentaţia noastră. DA: sării  marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a  unor subtile fluide benefice; NU:  uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale,  nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie,  sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug  complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme  de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte  periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile  animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor  hepatice. DA:  uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi  chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului;  îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna  extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu  lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.   NU:  conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze,  alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori,  adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză  (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici  o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată  posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în  alimentele crude. DA:  legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât  trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina,  păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile  bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală  funcţiile hepatice. NU: pâinii  albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie.  Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte  apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi  a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral  şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb,  aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi  diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste,  combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale  obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi  neutralitatea lor. DA: pastelor alimentare şi pâinii  integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei  noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe  care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod  natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.   NU:  cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline  de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar  spune, fiind deja folosite de animalele din care provin.  Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror  asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În  special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult)  conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne  mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi  bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism  acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii  grave, cum ar fi chiar cancerul. DA:  cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor  uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor  vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele  lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să  se refacă fără să-l polueze cu toxine.   NU:  alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate  (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste,  total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu  aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice  mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai  fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor  circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit,  ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă  forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a  elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite  vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul,  se instalează astfel o intoxicaţie generală.   DA:  alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă  vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de  construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se  va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi  normali. NU: surmenajului şi  sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale,  angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce  ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau  exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile  crestine sau Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei,  ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii,  ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate  suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta  măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la  paralizie. DA:  relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel  mai bine ar fi la mare sau la munte)  care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul  dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste,  organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici  corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin  intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat,  rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare  purificării corpului şi ficatului. Unele dintre aceste reguli sau  principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative.  Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei  cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să  neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că  suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de  trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au  tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un  trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul  spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept  dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în  corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne  dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne  uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi  idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un  anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin  care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să  învătăm şi să  folosim nenumărate metode pentru a o  restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu  instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm  starea principalului nostru instrument: corpul.  Redobândindu-ne sau  păstrându-ne nealterată starea de  sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse  în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent  aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.   Instrumentul este deci corpul,  iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care  îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de  centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri  în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită  grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de  aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine  mereu ficatul într-o condiţie excelentă: 1) Nu ne  vom obosi niciodată ficatul  aducându-i o alimentaţie  plină de deşeuri şi toxine; 2) Nu ne vom otrăvi  ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care  accelerează evacuarea deseurilor; 3) Nu ne vom  deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu  tutun; 4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a  ficatului consumând numai alimente acide şi  azotate; 5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente  denaturate sau printr-un abuz de medicamente  chimice. 6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul  printr-un exces de hrană; 7) Nu vom cere niciodată  ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente  greu digerabile; 8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o  circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge  proaspăt; 9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul  privându-l de oxigen; 10) Nu ne vom congestiona  niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar  permite să respire şi să se odihnească.