...."mama a luat în serios rolul părintesc în educaţia copiilor. In familia noastră a fost adoptat stilul promovat într-o familie unită, noi copii, nu ne-am dat seama de lipsa de cooperare dintre părinţi. O auzeam pe mama spunân-du-ne “să fim cuminţi, că vine tata şi ne bate”, însă n-am realizat până târziu în adolescenţă, că tot la ea ajungeam cu toate. Tata se implică pozitiv cel mult spunân-du-ne: “ascultaţi pe mama”.
Mama a petrecut mult timp cu noi şi ne-a lăsat şi suficient timp să ne jucăm, fraţii, împreună. Totdeauna am fost încurajaţi să ne exprimăm gândurile. Aveam voie să nu fim de acord cu părinţii, aşa că ne simţeam ascultaţi şi respectaţi. Ni se împlinea dorinţa de a petrece o parte din vacanţele de vară în tabere, dar înainte mama ne planifica să învăţăm versete şi paragrafe din Biblie.
Mama a dovedit flexibilitate în educaţia noastră, însă sunt cazuri în care nu are nicidecum nevoie de aprobarea noastră. Atunci, fermă, ne aduce aminte să nu uităm că “ea e mama, noi copii”.
Sursa povestea-unei-familii-unite
2 comentarii:
am crezut ca zicea: "eu te-am facut, eu te omor" =))
si noi daca primeam amenintarea ca ne spune la tata ne calmam instant, ... cu toate ca tata era salvarea de la bataie :D insa ... era grav daca trebuia sa intervina tata, insemna ca ... depasisem limitele ...
asa insa am invatat respectul ...
ai dreptate, o femeie poate potoli tensiunile dintr-o familie, dar si sa duca la dezastre intre membrii ei.
Trimiteți un comentariu