Acum am televizorul deschis, si, pe Antena 1, se vorbeste de "marele cutremur" la care s-a facut referire de curand, intr-o emisiune a aceluiasi post de televiziune, de catre un om care stie ce spune.
Eu vreau doar sa precizez ca, acum vreo doua luni, poate, mai putin, fratele meu, care are premonitii, de care v-am mai vorbit, a spus ca a auzit o "voce", in timpul noptii, care i-a spus ca va fi "un mare cutremur inainte de cantatul cocosilor".
Nu am vorbit de acest lucru, deoarece ma gandeam ca poate fi ceva in sens figurat, fiindca, cu vreo cativa ani inainte, a avut o premonitie in legatura cu "un cutremur in Biserica", si chiar s-a produs, in sensul ca au fost trei sicrie in Biserica, ca urmare a unui accident de masina, soldat cu moartea a trei tineri care erau membri ai Bisericii respective.
Vom trai si vom vedea ce a vrut sa spuna "instiintarea" respectiva.
6 comentarii:
Disa, o imbratisare strânsă...strânsă!
Cât de importantă este o îmbrăţişare? Poţi da un răspuns aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/06/cat-de-importanta-este-o-imbratisare.html.
Conteaza foarte mult, daca e oferita la timpul potrivit.
dardindar: Imbratisarea varstei a treia
Disa, iată o poezie în dar pentru minunatul tău răspuns la întrebarea ,,Cât de importantă este o îmbrăţişare?"
( 25 iunie 2009, dorind a vă îmbrăţişa cu căldura întregii mele fiinţe....)
Dor de îmbrăţişare
Aş vrea să am braţe de floare
Să vă pot atinge uşor inima
c-o-mbrăţişare de miresme,
şi cu-o atingere de petale...
Aş vrea să am braţe de lumină
Să vă pot îmbrăţişa privirea
Cu-o rază duioasă de iubire
Sau cu-un curcubeu de dor.
Aş vrea să am braţe de izvoare
Să vă pot cuprinde tâmpla fierbinte
Cu unda răcoroasă a dimineţii
În care strălucesc oglinzi de cer...
Aş vrea să am braţe de copil
Să vă pot cuprinde braţul vostru
Ca un vlăstar fraged alipit strâns
De viţa ce-şi aşteaptă rodul...
Aş vrea să am şi pentru voi
braţe de mamă sau de tată,
sau de soră mai mare
Să vă pot strânge la piept
Până când inimile vor cânta
În aceeaşi măsură a iubirii
Şi-n acelaşi ritm de dor...
Aş vrea să vă pot cuprinde lin
În braţele rugăciunii de seară
Şi să duc tot suspinul vostru ,
Şi tot geamătul însingurat
Mai sus de norii grei şi trişti ...
Aş vrea să am braţe de înger
Cu praf de stele pe aripi sidefii
Să vă pot purta în zbor legănat
În imbrăţişări albe nesfârşite.
Aş vrea să am braţe de Cer,
Braţe divine de Tată înduioşat
Şi privire blândă, iertătoare,
să vă pot îmbrăţişa tandru
când veţi păşi pe pragul Veşnciei...
Dar, nu am decât aceste braţe
Ce tremură la gândul atingerii...
Cu-acestea aş vrea să vă dăruiesc
Îmbrăţişarea prieteniei dintre inimi,
Vouă, celor ce-mi sunteţi aproapele meu,
Căruia i-am destăinuit prin vers
Sau prin lacrimi şi tăceri
parte din sufletu-mi fremâtând de dor.
Primiţi această atingere ca de zefir
A îmbrăţişării mele de poem ...
PS. Pe blogul meu te aşteaptă şi o imagine frumoasă pe care ţi-o dăruiesc! :)
@Maraiana, sper ca nu te superi
c-am pus-o pe blogul meu, ca cititorii mei sa inceapa saptamana cu aceasta minunata poezie.
@adriana, "varsta a treia" e la fel de minunata ca oricare alta, daca Dumnezeu iti daruieste sanatate.
Trimiteți un comentariu