Daca nu scriu, crap!

De aceea mi-am facut blog, ca sa dau fuguta la el cand sunt nervoasa, sau bucuroasa.
Ieri, duminica, desi n-a fost ziua de 13, pentru mine a fost o zi neagra.
M-am hotarat,tam-nisam, s-aduc la mine pe mama mea care are 87 de ani, imobilizata la pat, si mai mult singura, deoarece sora mea si cu fratele meu, care vad de ea, sunt la serviciu. Am mai adus si nepotul de sora, tot pentru acelasi motiv, sa le fac lor viata mai usoara si s-o bulversez pe-a mea.
Dupa ce-am cerut consimtamantul domnului si stapanului meu, si el a acceptat, intr-un tarziu, de gura mea, am plecat s-o aducem la noi, numai ca ajungand la locul cu pricina,nu stiam de ce toti aveau fete de inmormantare. Abia cand a fost vorba s-o iau pe mami, a inceput scandalul, ca de ce-o duc, ca lor le este urat fara ea, ca, daca vreau s-o ingrijesc, sa ma mut eu cu ea, si toate argumentele le-au demolat si au avut ca aliat si pe mami, care pana atunci se plangea ca"trambura" de frica, cand aude ceva prin casa, acum nu mai voia sa plece...

Asa ca, eu, si din cauza asteniei de toamna,am inceput sa plang necontrolat, si azi-noapte m-am trezit si am continuat sa dau apa la soricei, nu ca nu a venit mama, ci, ca buna mea intentie s-a transformat intr-un motiv de disputa cu fratii mei, cu care ma intelesesem perfect pana atunci. Probabil, si la ei, astenia, bat-o vina!

Cine n-are de lucru, ca mine, isi face nervi si provoaca animozitati .
Subliniez ca e a doua tentativa de-a o aduce la mine pe mami, si nereusita...
Paguba-n ciuperci, veti zice, si asa zic si eu, acum, dupa ce s-a potolit tensiunea din sufletul meu.